Visurile amintirilor Vechi


Deocamdata sunt o prezenta destul de rara in viata mea. Imi amintesc o zi de vara cand, copila fiind, am mers impreuna cu clasa intr-o excursie langa Brasov. Mai stiu doar orele petrecute la marginea unei pajisti imense, rucsacelul desfacut langa mine, pachetul cu mancare, grupul de elevi aflat la o distanta considerabila, tacerea mea plina de bucurie, servetelul alb cu iz ierbos de ardei, apoi invatatoarea frumoasa care venea agale catre mine, incercand inca de departe sa ma convinga sa ma alatur grupului, si eu zambind si uitandu-ma in sus la copaci, nu, multumesc, e bine aici. Iarba crestea voiniceste in preajma mea, taindu-mi din cand in cand buricele degetelor, din graba. Dar eu nu m-am suparat, cum as fi putut? Altadata m-am vazut acum cateva ore, cand cu ochii luminosi din pricina febrei ma plimbam prin scorbura citind poezii si hohotind de plans asemeni unui betiv trist. Sau in noaptea aceea cand cresteai din mine, si sangele meu devenise o miere clocotitoare, si tu cu blandete, spasmodic, imi astupai gura cu palma sa nu ne auda ceilalti. Visati si voi, visati la un an mai bun. La multi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu