Marele Stil al lui Joseph de Maistre


Discutam acum cateva zile despre volumul de teorie literara aparut la editura ART. Nu intentionez sa ingrop acest subiect fara sa va ofer un alt citat suculent, din capitolul dedicat primului mare antimodern, Joseph-Marie conte de Maistre. "The last despairing big effort of Feudalism to resist the march of Progress" cum il flateaza, involuntar, mosnegutul Isaiah Berlin, de Maistre a fost un model stilistic pentru mai multi creatori de geniu, de la Charles Baudelaire (pe care il "invata sa gandeasca") pana la Emil Cioran (care, printre altele, ii dedica primul si cel mai cuprinzator eseu din volumul sau Exercitii de admiratie). Urmeaza deci un fragment din cartea lui Compagnon: a sasea figura a antimodernismului este o figura de stil, greu de definit: vociferarea, vituperatia sau imprecatia, imbinare de predictie si de predica.

In orice caz contrara "celebrului stil curgator, atat de indragit de burghezi" pe care Baudelaire il critica la George Sand. de Maistre, Chateaubriand, Baudelaire, sau chiar Nietzsche, fondatorii traditiei antimoderne care traverseaza intreaga modernitate, ilustreaza acest stil al vehementei. "Nimic nu-i mai drept, mai doct, mai incoruptibil decat marile tribunale spaniole si, daca acestor trasaturi generale le-o adaugam si pe cea a sacerdotiului catolic, ne vom convinge, inaintea oricarei experiente, ca in tot universul nu poate exista nimic mai calm, mai circumspect, mai uman prin insasi natura sa, decat Tribunalul Inchizitiei." Roland Barthes va cita indelung aceasta pagina a lui de Maistre, ca pe un epigraf al cursului sau Despre Neutru, ca fiind insusi contrariul neutrului pe care il cauta si, totusi, o placere pe care nu si-o poate refuza.