Despre Scribi Aserviti si Alte Pacate


Scriitorul roman e un sobolan de duzina. Inainte de '89, traia mancand rahat cu lingura mare a puterii comuniste. Servea si era servit, dar, la un moment dat, se produsese o atat de mare inghesuiala la cazanul cu rahat ideologic, incat partidul le-a dat multora ceva de supt. Si au supt, si au supt... Acum, nimic nu s-a schimbat in mentalitatea unora dintre cei care se inghesuisera la cazan sau nici macar nu ajunsesera la el. In marea lor timiditate se multumeau cu stropii ce sareau din paginile omagiale. 
 
 
Scriitorul roman traieste azi ca si-nainte. Adica rau. Adica foarte rau. E nevoit sa practice pentru a se intretine o groaza de meserii care nu ii aduc decat ocazional bani, dar niciodata glorie sau onoare: stergator de funduri si revere, lingator de blide sparte, gropar de tinere talente, peste de poete so called rafinate, traficant de maculaturi perverse... Scriitorul roman, de duzina, iluzionandu-se ca discuta si scrie lucruri minunate. Inchipuindu-si ca schimba ceva. S-ar putea sa schimbe. O dezamagire intr-una si mai mare.