Under Skin


Intr-o buna zi va voi spune o poveste despre cum am modelat din entuziasmul tineretii, inimile mici care bat azi in pieptul vostru. Si eu am fost candva asemeni voua, fericit sa nu cunosc decat limita unei vieti ingradita de mangaierea mainii care stia unde ma doare fara sa spun. Da, am fost copil si tot copil mi-am dorit sa mai fiu chiar si atunci cand a aparut primul meu copil. Am sarbatorit prea mult timp bucuria de a fi tata si m-am trezit tarziu, mahmur si putin inconstient in fata cuiva care deja stia sa ma accepte, stia fara ca eu sa-mi pot manifesta atributiile, devenite subit speranta de care m-am agatat cu ambele maini, furios ca nu primisem si un manual de instructiuni odata cu responsabilitatea asta. N-am mai putut fi acelasi, oricat m-as fi impotrivit si in orice loc ma simteam desprins de pe oase, prins in ganduri si dor de un trup smuls din carnea mea, fara glas si fara putere sa-mi loveasca mortal voita nepasare, chircita de durere pe fundul paharului mereu gol si mereu plin. Azi nu mai stiu cum au trecut anii impinsi din spate de sentimentul posesiv, sentiment ca sunt stapan peste un imperiu de zambete calde si nevoie de viata impartasita in strangeri de mana.

Under skin

Somn din basme si emotii de drum nou pe fundalul unui desen animat. N-am fost mereu asa cum ar fi trebuit, nici macar acum nu stiu cum as putea fi cel mai bun pentru ei si de multe ori imi maschez material ceea ce nu pot oferi spiritual pentru ca... nu stiu cum, inca mai invat. Invat odata cu ei sa fiu om, sa fiu tata, sa ma fac inteles, sa accept, sa plang cand doare, sa ma tratez cu rabdare de efectul timpului pierdut in tot ce ma tine departe de realitatea care conteaza. N-am facut nimic in viata asta, nimeni nu-si va aminti numele meu cand nu voi mai fi, dar am zamislit un gand etern in existenta copiilor mei ajunsi detinatori de soarta nebanuita; nu poti culege decat ceea ce semeni. Ma las pe mine undeva in randul din spate si-i ajut pe ei sa-si semene credinta in fericire, talentul de a rade contagios si dragostea fata de cei care profund le seamana pentru ca sunt oameni. Ce iubesc eu? Ce intrebare buna! Iubesc pana si amintirea voastra cand nu va simt, mirosul imbibat in speranta unde capul vi se odihneste naiv intre umerii ingusti, ador efectul imbratisarii voastre care desi nu cuprinde toata prabusirea, imi lipeste colturile rupte ale vietii in speranta zilei de maine.