Flood


Cel mai mult imi place linistea aceea fierbinte care-ti arde timpanele in surdina, cand toti dorm si parca nimeni nu mai respira, cand nimeni nu mai stie ca exist si raman pe marginea unui gand abrupt,atarnand deasupra clipelor de nepasare densa. Nu ma ascund de oameni, le conserv mirosul in filtrul sensibilitatii mele si-i port pe toti cu mine, le inhalez bucuriile si tristetea, mi i-am lipit de piele sa nu le dezbrac amintirea odata cu hainele, le-am sechestrat imaginea sub pleoape si-i imbratisez in mine cu fiecare clipire. Lent, ca un ulcer ma rod viciile imbracate in carne si oase ce-mi subjuga fidelitatea pana la dependenta ultimului ceas dintr-o zi ratacita fara cer, imi fac din trup o victima prabusita la picioarele unui vis, imi sifoneaza spiritul palmuindu-i nemurirea si-mi strivesc cu rosu,albastrul din ochi. Nu stiu cum sa ma rog,dar stiu cui. Imi place caldura linistii pentru ca-mi pot auzi demonii asezandu-se cuminti in ordinea pacatelor,asteptand o pedeapsa care intarzie sa apara, desi eu o traiesc in fiecare zi.