unu
orasul din est se afla nu pe pamant , ci in imparatia calmului vesnic . fluviul serpuieste la orizont spre vamile unor nestiute porti . pe apa trece tacut un remorcher-fantoma fara sa starneasca macar un val . pluteste spre marginea lumii . mi-am amintit nisipul alb ca zaharul incins in care imi afundam asta-vara cu placere picioarele pana la glezne . si ce ?
doi
blocul
orasul
miile de celule
din care oamenii ies grabiti dimineata
si-n care spera sa se-ntoarca seara
haosul contractat ca burete
in ordine si ingradeste viata
celulele si fibrele care nu se lasa
prinse le reteaza
trei
sa ma intind pe patul cu lenjerie curata in vagonul de dormit , soarele sa se mute pe rand pe fiecare perete . haina agatata in cuier sa se balangane ritmic . un mic refugiu fara obligatii , fara telefoane , doar ganduri domestice . sa cobor la 5 dimineata intr-o gara cu nume perfect cunoscut , sa nu trebuiasca sa spun vreo vorba cuiva , sa trag in piept aerul proaspat , sa vad in iris globul soarelui . stabilit cu S : aprilie , sinaia . bonne .
patru
exista nisipul
ceea ce se numeste nisip
ceea ce se cheama cenusa
" and " frunzele galbene si furnicile
si pamantul ploios
larvele " and " alte graunte
da toate astea
care se numesc praf moale
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu