aproape identici , cu neputinta de deosebit in hainele lor amintiri , laolalta cu flanelele calduroase . mainile urca spre tampla , trupuri respira gafait , fara sa scoata o vorba : valeria , dan , toma .
- ati rezistat ? ati scapat cu viata ... ?
si fraza pluteste neterminata si nu se-ntalneste cu tot ce simtim . marunta , goala pe dinauntru fraza . nimic comun cu adevarul etern .
- cati am ramas ? sunteti teferi ? raniti ?
numai noi am ramas din toata compania . norocosi , cu satisfactia nu chiar straina de invidie a omului care stie ce-nseamna sa scapi cu viata dupa o batalie .
incercam sa ascundem pe dupa incruntarea sprancenelor nodul care urca-n gatlej si pornim fara sa ne uitam inapoi . vantul se napusteste ca tavalug dinspre nord , aducand cu el zvonurile bataliei . grabim pasul , ca cei din spate sa nu ne vada obrazul . nu suntem deprinsi sa fim sentimentali , nu stim sa plangem , vantul ne vine in ajutor ca sa varsam lacrimile de recunostinta ca inca suntem oameni vii . pana la ultimul cartus .
dan locuieste intr-un norisor straveziu . fumega pe mal , incalzindu-si mainile si inchizatoarea armei .
toma , degerat , dar deloc istovit , isi ocupa locul in adapostul individual . cand vor veni , il vor gasi pregatit .
valeria isi flutura coama-n tacere . o privesc idiotii care-o jignesc pe bloguri . altadata le-ar fi luat beregata .
5 comentarii:
ciudată senzaţia de supravieţuitor al niciunei bătălii, doar al unui război de uzură care a început cu mult înainte şi va continua după. de aici arheii metempsihotici. şi nebunii care se ţin după... alte biete avataruri fără arheu.
dragut, imersiv
@anonim , in fiecare zi mi se trezeste sub frunte o amintire de demult a stepei nesfarsite . vreo suta de ani in urma ? mai mult , mult mai mult , incat memoria omeneasca nu e-n stare sa retina ...
@viatacaopuladecal , dragut ca o pula de cal . ca de-ar fi , nu s-ar povesti :)
eu simt stepa aia în fiecare zi. e la marginea oraşului.
salut-o drept ca o lama .
Trimiteţi un comentariu