trecut risipit in vreme , naiv si copilaresc , si sub coapsa ei o pata intunecata ...
memoria refuza sa se lepede de amintiri , le pastreaza in sine cu strasnicie .
daca sensul se ascunde in absurditatea celor intamplate ?
cum zacea acolo , jos , facuta ghem si cu mainile pe pantec ...
ar trebui sa te speli pe maini ca sa canti la o vioara ingereasca ?
bicicleta veche de tinichea scoate un sunet induiosator de comic .
si ea stand acolo , precum ranitul parasit in camp de ceilalti la care vin hienele . pun stapanire pe piciorul rupt si-si infig in carne coltii . ranitul se bucura : nu e singur .
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu