Aventura mea Internauta


Romanul trebuia sa se numeasca "doamne-doamne sta pe net". Asa a inceput in 2007 aventura mea internauta. La inceput, am incercat sa inteleg cum functioneaza lucrurile. Am priceput destul de repede ca daca nu ai blog, nu existi. Daca nu notezi de cate ori te-ai culcat, cu cine, daca nu relatezi aventuri extraordinare, daca motoarele de cautare nu te gasesc, esti nimeni. Era simplu, prea simplu. Pe yahoo 360, am incercat sa stau departe de oameni, dar tot m-au gasit. Diversi. Foarte putini valorosi. Cativa interesati de sex, o mana chiar nebuni, vreo doi-trei care se numara si azi printre cunostintele mele virtuale si pe care o sa-i pastrez.

Cand mi s-a parut ca e prea simplu, am inceput un alt blog. La inceput, mi-a fost mila de el si-am fost decenta. Daca nu treci granite, nu cunosti, asa mi-a zis cineva. Daca nu provoci, nu vei sti niciodata cum reactioneaza oamenii pusi in fata celor mai adacadabrante situatii. Aici, in spatiul asta care permite orice. Acel cineva a fost diavolul. O, nu un diavol impersonal. Diavolul din mine. Si-asa s-au diversificat situatiile si asa au aparut "ceilalti". Ceilalti comentau savuros, sexy, ma ridicau in slavi, pe mine, zeita tuturor nesimtirilor, bucuriilor, splendorilor, traznailor. 

Culmea e ca nu situatiile erau inventate. Ele existau in realitate, cu alti oameni, cu alte rasete, cu alte forme, dar comentariile amplificau totul, creand iluzia, mirajul. Si-atunci am inceput sa scriu. Am trimis unei singure persoane doua versiuni succesive ale romanului. Cand a spus ca e fenomenal si ca nu s-ar fi gandit ca cineva va scrie cu atata savoare despre relatiile internaute, m-am speriat. Nu pentru ca n-am incredere in scrisul meu, ci pentru ca era o nebunie. Le-am distrus si l-am rugat si pe el sa faca la fel. Nu ne mai vorbim. Tot ce pot spera e ca s-a tinut de cuvant. Altfel, e nebun.

Perversitatea presupune o stare de rafinare. Nu-ti mai place simplul, banalul, griul. Vrei culori, multe culori. Instinctiv, am schimbat si stilul fotografiilor. Preferam sepia sau alb-negrul. Acum totul e colorat. Nu neaparat in rau, dar colorat, cred ca aveam nevoie de un impuls pentru a reveni la normal. Imi spusesem cu cateva luni inainte asta, dar, cand un joc e interesant, il duc pana la capat. Un om rational s-ar gandi la consecinte: ii vei rani pe oameni, vor gandi ca minciuna e cel mai cumplit pacat. Dar nu minciuna sta in topul pacatelor capitale, ci orgoliul, si cand vezi ca poti, te crezi Dumnezeu. Si iar revin, nu unul impersonal. Nu cred in asa ceva. dumnezeul meu e personal.

Nu-mi cer scuze si nu caut iertari. Pentru cineva care vrea sa fie cel mai bun in ceea ce face, aproape orice e permis, aproape, si se inseala cei care cred ca e usor sa faci asta. E antrenament zilnic. Cercetarea mea s-a incheiat. Din " doamne-doamne sta pe net " n-au mai ramas decat cateva fraze: "in relatiile virtuale, e intotdeauna preferabila minciuna. Cand nu mai minti, inseamna ca iesi gol in oras. Puritanii pot spune orice, numai sa nu planga... sunt primii care mint". Ma gandesc daca sa le sterg sau sa le inramez pe perete.

Despre Scribi Aserviti si Alte Pacate


Scriitorul roman e un sobolan de duzina. Inainte de '89, traia mancand rahat cu lingura mare a puterii comuniste. Servea si era servit, dar, la un moment dat, se produsese o atat de mare inghesuiala la cazanul cu rahat ideologic, incat partidul le-a dat multora ceva de supt. Si au supt, si au supt... Acum, nimic nu s-a schimbat in mentalitatea unora dintre cei care se inghesuisera la cazan sau nici macar nu ajunsesera la el. In marea lor timiditate se multumeau cu stropii ce sareau din paginile omagiale. 
 
 
Scriitorul roman traieste azi ca si-nainte. Adica rau. Adica foarte rau. E nevoit sa practice pentru a se intretine o groaza de meserii care nu ii aduc decat ocazional bani, dar niciodata glorie sau onoare: stergator de funduri si revere, lingator de blide sparte, gropar de tinere talente, peste de poete so called rafinate, traficant de maculaturi perverse... Scriitorul roman, de duzina, iluzionandu-se ca discuta si scrie lucruri minunate. Inchipuindu-si ca schimba ceva. S-ar putea sa schimbe. O dezamagire intr-una si mai mare.