miezul 750 , marx citit prin " lentila " paul johnson

( nimic din ce se poate intampla in tarile de dincolo de timp nu-mi poate fi indiferent . proprietarul casei , un evreu mititel , a asezat in geam aceste lucruri . priceperea intr-ale imbalsamarii a conservat aspectul vietii . aici zac pulbere , cenusa , nimicnicie . )

cica :

• nu a fost niciodata destul de bun pentru a ocupa un post in sistemul universitar ;
• ca un soarece de biblioteca desavarsit , desi a scris despre finante si industrie , n-a pus niciodata piciorul intr-o fabrica ;
• a falsificat datele realitatii pentru a-si justifica tezele despre capitalism ;
• se implica , adesea , in incaierarile dintre betivi ;
• se certa cu toti cei cu care se asocia pe care nu-i putea domina altfel ;
• avea obiceiul de a spune " te voi anihila " ;
• ura lui fata de camatari isi avea originea in faptele propriei tinereti , cand incompetenta de a umbla cu banii il trimitea , adesea , la cei care-i cereau dobanzi monstruoase ;
• avea un scris urat . infect de urat .

( ii zambesc batranului care dispare indaratul lucrurilor . daca as calatori in timp , mi-ar placea sa-l intalnesc pe marx pentru a verifica valabilitatea afirmatiei unui contemporan " e-o corcitura intre o pisica si-o maimuta " . abia in plan secund s-ar afla autocaracterizarea " sunt o masina condamnata sa citeasca carti " . cu siguranta , fumurile unui grandoman . inclusiv acestia raman in istorie )

miezul 749 , time to confess

cele mai multe basme incep cu “ a fost odata ca niciodata “ si doar unul singur debuteaza abrupt “ cand harry a-ntalnit-o pe sally “ . personajul principal al acestei povesti e valeria . dintre cele sapte miliarde de locuitori ai planetei , a cunoscut cateva mii / unele prostituate nu reusesc asta intr-o viata de om . dar , daca ne gandim ca cu cateva sute s-a invartit internaut prin spatiu , cu altele sute – se poate vorbi si asa - s-a vazut zilnic ani de-a randul , vreo cateva zeci i-au trecut pragul casei si altele sute au plimbat prin aer catre ea cuvintele – buuuuna – buuuuna – ce faci – ce faci – te sun – te sun – neata – neata – mi-e foame – ti-e foame – la ce te gandesti – la ce ma gandesc – te doare – nu ma doare – ei si ce – ei si ce – oare ei – sigur si ei – pa – de doua ori pa , atunci totul pare credibil .

Cum ma vad eu pe valeria ? spun “ cum ma vad “ pentru ca eu sunt valeria si valeria se catara indelung . pe picioarele ei , pe pantecul ei , pe tatele ei galactice , coboara pe spinarea arcuita ca un tobogan pana aterizeaza pe buci . aici sta si mediteaza putin , doar putin , daca sa-si dea buzele cu ruj , sa le tuguiasca precum tancii . poti si tu , sigur ca poti , dar nu mai bine decat ea . daca ti-a trecut asta prin cap , lasa-te pagubas . in concursul narcisistilor , are chiar coronita .

cateodata se catara pe pustiu . nu-l stii ? la cei 37 de ani ai valeriei , el numara abia 23 . evident , o sa spui , uite curva cum corupe copilul . ei da , valeria corupe . si-ti spune la telefon tot ce vrei sa auzi , povestile somnului ei , desteapt-o cu mainile tale , baga-le in ea , un deget , doua , trei , hai , baby , am stofa de explorator , exclama pustiu’ , omul asta ii place , orice femeie ii spune barbatului ei omul meu , cateodata pot pleca in suedia , dar ea nu poate uita machu pichu si , crede-ma , tare ar vrea . apoi vine randul dementei valeria sa aduca furtunile , meteorologii astia habar nu au de schimbarile climatice , si pe orice om intalnit il scuipa .

scuipa si pe tine cititorule , sa nu crezi ca esti mai bun , esti doar mai rational decat ea . iti place sa casti gura la ce indruga , te excita intotdeauna prostia si nevoile altora , ea le livreaza , Sunday times , ziarul si laptele , tu zi-i c-o adori , ca-i desteapta , ca alta ca ea … hai , zi-i, ca s-o vezi cum se pisa pe tine .

miezul 748 , coaie

pudrate

sulemenite

si vopsite

de atatea gemete cum ca lesina

si ca le omori

si ca le-ai omorat

si ca nimeni nu e ca tine

te dau data

serpuindu-si de cateva ori mijlocul

( pauza )

femeile

[ foto : of this men shall know nothing , max ernst ]

miezul 747 , narcisista sau un soi de levitatie

se vad prinse de schelele semi-inalte niste insecte . daca m-apuca un chef din acelea , cu o mana nervoasa le iau ca pe o hartie razleata si le-azvarl fara nici o infiorare in galetica pentru resturi .

mihai : imblanzitoarea de fiare va fi mai destinsa .

alex : te-apuca ploaia , ca astia carpesc tot ce prind . chiar si cerul .

gioni : adica rupi afisul . cam asa arata .

sonia : o florareasa ar impaturi cu ei garoafe .

dan : lumina orbitoare a iernii ne-arunca intr-un fel de transa .

miezul 746 , martha marcy may marlene

gasesc mereu uimitor felul in care numele cu care ne striga ceilalti isi lasa amprenta , ca energie , asupra lucrurilor . caci oamenii sunt spectrali si acoperiti cu un fel de pulbere . numele e trup hibrid , conglomerat de fragmente somatice , veritabila comunitate in disolutie . sa nu-ti cunosti numele e o boala , precum mutatiile genetice , debilitatea sau iluzia nemuririi .

martha e o umbrela . o inchizi cu fiecare regula pe care-o detesta : costum de baie acoperind nuditatea , mese regulate , sex antifonic . esecul tau in educarea ei e decaderea lumii moderne .

marcy may traieste la limita . secta nebuna de hippioti o modeleaza de la sublimul lui " a exista si atat " pana la crima . cu ravagiile unui dumnezeu mutant , venerat si detestat in egala masura .

marlene iese doar agale la plimbare din trup .

*( am numit candva un om pustiu' . forma lui de viata e prizoniera acestei tentatii : de a fi mereu tanar , dezechilibrat , haos al mutabilitatii . cred c-am gresit . acum trebuie sa grefez precum un savant nebun consistenta barbatului . frankenstein zamislit iresponsabil )

miezul745 , somnul valeriei

in adolescenta , am avut de gand sa-mi cumpar cateva tablouri . nu ca sa am valori in casa , ci ca sa le privesc in orele amiezii . momente cand magicul scoate coarne boieresti . pe urma mi-a trecut .

peste cativa ani , in casa unui colectionar , mi-a zburat prin cap ideea ca as putea sa desprind din perete panza fabuloasa , sa sar repede pe fereastra , sa dau coltul cu prada sub brat si sa ma fac nevazuta . am inspirat insa langa fereastra aerul proaspat si iar mi-a trecut .

foarte putini indivizi isi dau seama cand se face tarziu . cand timpul asezand piatra dupa piatra peste un obiect iti semnaleaza ultimativ ca e tarziu . acum , de pe treapta cunoasterii , stiu ca trebuie sa devin tablou .

miezul 744 , pohta de a nu veni mancand

daca as fi artist , as avea si eu aventuri ale spiritului .

nu m-as ocupa de soarele rostogolit in iarba ca o minge .

sau de masinutele galbene , rosii , verzi si albastre .

mi s-ar face si mie de actiune , eroi si conflicte .

as fi in culmea nelinistii cand as reveni la proza vietii .

starea normala de sanatate , spun medicii , e o utopie .

de-aia imi arde de vanatoare ,

de privit luna ,

de spart nuci ,

de batut smantana ,

de pus bani la pariuri pe nimicirea a doua armate imperiale .

cred ca t.o.bobe si c.komartin nasc prin toate orificiile pilule .

miezul 743 , visu' de miercuri

doctorul asculta la stetoscop .

pe burta pacientei scrie " audio " .

o mana , nervurile destinului ei .

pe una din ele alearga o ambulanta .

femeia naste un copil .

cand e scos , se prinde ca un pitbull de un deget .

[ foto : noire et blanches , man ray ]

miezul 742 , papa in calatorie de afaceri

priveste-l : e relaxat si-mi zambeste . semanam si atunci cand ne bantuie cate o zi furtunile , dar mai ales cand bucuriile mari sau mici ne dau mana .

joaca constant la loto . ca un personaj de poveste : amanetandu-si norocul pe care nu l-a avut niciodata , cu o speranta vrednica de salvat lumea . nu salveaza nimic , banii ii curg printre degete catre femeia de la ghiseu al carei copil tembel amesteca numerele . iese fericit de acolo si restul bancnotelor le joaca la bingo . duminica , tine biletul intr-o mana , pixul in alta , ochelarii pe nas ca o relicva , buzele ingana precum ale batranilor care au de tinut minte ziua de achitat facturile , cand au iesit prima data in ploaie anul acesta , cine s-a mai dus in pamant , unde au pus cheile . 15 , 30 , 37 , 40 ... numerele nu se lasa ghicite , danseaza in juru-i ca-n zilele calduroase de vara obiectele de departe .

si scrie . scrisori . cunoscutilor , televiziunilor , autoritatilor , casei judetene de pensii , cluburilor sportive , supremei curti de justitie de la haga . si mie . in ravasele pe care mi le trimite isi da cuvantul ca DE MAINE nu mai bea , nu mai mananca dulciuri , isi ia la timp tratamentul , ma lasa sa-l fotografiez , nu mai arunca cu pietre in caini si pisici , o duce pe mama la munte .

a fost plecat de trei ori cu-adevarat . o data la spital , acum are-un ochi care-i vesteste luminile si umbrele , in turcia , de unde ne-a adus baclava , ghete leonardo si o blana , si-n ungaria . acolo i-a placut nespus . cica era liber .

miezul 741 , foggy people

mi-a fost lene sa procesez imaginea .

imi inghetasera mainile si n-am inteles de ce erau aliniati la fiecare colt .

atipici ca soldatii dupa ce razboaiele au incetat .

or fi morti , mi-am zis , au murit fara sa stie ca fac asta .

mi-ar fi atras atentia daca le lipsea o mana sau vreun ochi .

mai demult ii povesteam mamei tot soiul de istorii si ea continua sa fie preocupata de gandurile ei .

o luam deliberat razna ca sa stiu cat ii dureaza absenta .

i-am vazut pe oamenii cetii , i-am zis asta-seara la telefon .

si cum ii cheama , m-a intrebat .

miezul 740 , carnage

de fiecare data cand un copil il loveste pe altul cu un bat in cap intr-o zona centrala a orasului , gandeste-te ca scenariul s-ar putea sa-l intereseze pe roman polanski . parintii care se intalnesc la o cafea sa aplaneze conflictul ii ofera cateva piste de explorat : se pot lua la bataie ( precum progeniturile care le spun mama si tata ) , se pot intelege din prima ( ca sa vezi , avem interese comune ) , se pot ignora politicos ( a , da ? delicios ! ) . sau o pot face pe nesimtitii . cu ei , totul devine interesant , iar daca-ti trantesc mucii-n fasole au si o scuza : viata lor e mai importanta decat a ta .

umorul fin pluteste precum duhul lui dumnezeu pe deasupra lucrurilor .

miezul 739 , gustul

gustul sangelui si al pielitei in virtutea unei obisnuinte

brusc valurile inalte ale frunzelor mai multor toamne

fizionomia unui obiect in insemnarea cu creionul a unei file

senzatia delicioasa a coborarii de pe plaja in apele fosnitoare

flacara verde a unui copac langa care am aruncat biletul de autobuz

lung ceasul de la incheietura mainii fara sa-i pot citi ora

gura cu gust de faringosept da explicatia clara a intamplarilor acestei scrieri

miezul 738 , textul de vineri scris joi fara nici o placere

singur in camera asta dumitru se-ntreaba cu uimire de ce nu sufera o aude gemand in pat dar nici prin cap nu-i trece sa se duca la ea s-o tina de mana pentru ca e doar o femeie fir-ar a dracului de femeie si se invarte pe langa ea ca un animal in cusca dar despre ce animal ar putea fi vorba noptile se gandeste la fesele ei preferand sa si-o inchipuie vazuta din spate se masturbeaza intens lucrul se intampla aproape fara voia lui la final stie ca asta nu-i mai aduce nici o placere cand gemetele ei inceteaza se uita inauntru fiecare pat are un inauntru care ascunde restul restul de par restul de carne restul de suflet zadarnic isi chinuie ochiul sa vada ceva poate ciuli si urechea urechea e imperfecta prizonierii propriei nebunii nu au nevoie de ea intra soarele in nori n-o sa vreau niciodata copii cu tine spune femeia voce care seamana cu scrasnetul dintilor la ruperea smaltului nu vrea s-o auda femeia rosteste din nou o sa ma doara si acesta e doar inceputul ma folosesti si acesta e doar inceputul nu nu nu n-o sa le infasor burtica n-o sa le tai buricele n-o sa le fac fundite du-te dracului doi tineri privesc serios tabloul ea crede ca daca ai probleme psihice ratezi o groaza de chestii el zice ca nu se termina totul cu asta mesteca cu gurile lor frageda guma in ciuda caldurii se saruta mai mai sa-si piarda rasuflarea ii suge o buza cu lacomie innebunita ea il invita inca o data corpurile se lovesc din instinct intre ele la fiecare denivelare

[ foto : hotel bedroom , lucian freud ]

miezul 737 , banduri

trupele romanesti care promit sunt ca timpul lumii : putin inselatoare , plutind pe deasupra maretiei fara s-o atinga de fapt , ca un lacat spart prea devreme , prizonierele unui destin care le depaseste propriile responsabilitati . exista dreptul si exista practica . dreptul de a te inscrie pe o lista de asteptare a celebritatii , practica adaptarii la elementele de risc . ultima e letala .

miezul 736 , pe strada o femeie grasa si blonda in geaca mov

gresia e galbena

ceasca e murdara

servetelul e mototolit

obloanele sunt inchise

noptiera e mica

cabina dusului e albastru inchis

spatiul e ingust

culorile tuturor acestor obiecte ciudate

coridorul e pustiu

scarile asemenea

trandafirii sunt rosii

iluzie sau parfum artificial

cineva crede in fericire

ziarul nu traieste mai mult de o zi

miezul 735 , restaurantul zeitelor

prin gratia divina , care nu inseamna neaparat impotriva vointei oamenilor , zeitele stau la intrare . ii ademenesc pe muritori ( cei cu portmoneul umflat peste masura ) cu mirosul rondelelor de carnaciori , al melcilor si al ciupercilor fripte pe gratar . daca indivizii ar merge mirosind o garoafa sau un trandafir , ar semana cu un pederast , asa , doar copii ... " ca ma-ma v-aduce vo-ua , lapte-n tate , drob de sare in spinare , malaies in calcaies ... " . ehei , dintre toate lucrurile lumii , mancarea ii da turistului de oras o stare de multumire . nu vrea tutun , dar inauntru gaseste , nu vrea ziare , jalnicele ziare , nu doreste carti postale ilustrate . in bula sa , putin mai mare de o masa cu patru scaune , se simte obligat sa-si marcheze sederea . urme de ruj pe pahar , scrumiera - cos pentru firimituri si alte scarbe minuscule , servetul bagat in buzunar , la pastrare pentru nu se stie cand . chelnerul bate in bula , asaza tacticos nota de plata , arunca un ochi impasibil pe o pereche de ciorapi ai domnului , nu prea curata , daca a vazut , n-o sa zica , si adauga bancnotelor destinate degetelor sale " va mai asteptam pe la noi , domnule , doamna ... " , lucru care , sa recunoastem , e exprimat cu destula eleganta .

miezul 734 , intrebare

domnule nuclearrr , cum se face ca , dupa aproape un an , tot nu va pot citi ?

miezul 733 , sleep of the tiger

in jungla fierbinte , doarme papusa . pe pat o arunca . o dezbraca . ii scoate pantofii si fusta . dar nu va fi ca data trecuta . intinsa . salul cu tigru . cuvertura . cum sa nu-i ... si cum sa n-o ... se plimba tigrul prin locurile intime , o musca de ... , ii incaleca coapsele pline , ii face cadou limba bomboana . la noapte-o transforma .

miezul 732 , roads off

am sarit iar gardul santierului naval , fara sa ma latre cainii remuscarii . habar n-am daca era activata camera video de deasupra . inclin sa cred ca nu . altfel , ar insemna ca de doi ani incoace cineva acolo sus ma iubeste . agentii domeniului privat . ieri la fel de liniste la 9.37 ca in orice alta zi de sambata . un singur lucru m-a surprins , paznicul traversand liniile de cale ferata , nici repede , nici incet , impletind inchiderea sa comportamentala lumii exterioare . il vezi ? e umbra departata din stanga , aproape o realitate fictionala . e acolo , te-asigur , si acolo va sta cat timp noi vom continua sa vorbim .

in sala dezafectata unde intru , nu ma intereseaza nici rulmentii , nici fiarele cu colti , nici mesele uzate de-atatea coate cate s-au lustruit in ele . pentru mine exista doar un scaun . spatar stirb , picioare vexate . ii dau ocol de fiecare data , gandindu-ma la el ca la un loc de pelerinaj , MOASTELE SFANTULUI SCAUN , sicriu gol din care-a disparut mortul . asta in primele minute . de-afara se-aude unu' care trage-o flegma , la cateva sute de metri mai departe aparatele de sudura ingana . zgomotele de fond au rolul lor : lumea-si tese panza , pentru ca eu sa pot gandi . note si scrasnete vii .

asa se face ca , daca-nchid ochii , vad

timpul visului si al lunii

pe tine facandu-ti mai mereu griji

cum sa bagi o scrisoare sub turnul de sticla

cum sa-mi captusesti peretii inimii

cum sa tragi biletul din mana batranei vanzatoare de loterie

cum urinezi pur si simplu

cum arunci pe taraba cu nerusinare carnea stricata

si alte lucruri fara nici o afinitate cu sangele

apoi se face liniste , bun ramas vanzatorule de ierburi aromate , iti zic , ies pe un fel de culoar care nu poate sa duca decat la tine , mici colivii pentru pietele in care se vand papagali . vanzatoarele au o anume gratie cand leagana vreunul .

miezul 731 , slabut , dar cumva familiar

pacienta care le schimba vietile va intra in analele psihiatriei , caci tinde sa spuna adevaruri brutale , cu riscul de a cadea in ridicol sau fetis . joc enervant pe alocuri , act de suprainterpretare . minimalizand initial spaimele , doctorii se pomenesc ei insisi cu o teama de nebiruit si decid s-o marturiseasca . departe de a fi doar slabiciunea trupului si a varstei , e un mod de ocupare a mintii cu operatiuni pragmatice . unul alege sufletul , celalalt impulsul sexual .

mi-a fost imposibil sa-mi eludez subiectivitatea , fiind eu insami bolnava . l-am calarit pe jung , l-am provocat la anulare de sine pe freud . culmea e ca si unul si celalalt au dreptate . inca isi trimit scrisori elegante prin urmasi hermafroditi .

miezul 730 , bedSTORy

(jOiviNERi)

zile in care nu se intampla mare lucru

mic dejun cereale amestecate cu farame de

fulgi de ovaz si crusta pe marginea canilor

despartire putin in secolul supervitezei

seara valeria apoi atticus arunca gecile si fularele jos

se retrag in cartierul copiilor si se

dedica sedintelor cartoon network

lucrurile nu raman astfel pentru multa vreme

caci asa lucreaza orice drog

ademeneste

cu finetea unei lame permitand dependentului

sa castige daDA primele maini

atticus daca ar parasi orasul s-ar insura cu

vreo iubita din copilarie plina de

rabDAre

reCUnostinTa

DAtorie

valeria s-ar imbraca intr-o salopeta-fermoar

si intr-un moment de liniste ar inregistra

cu o lucire de satisfactie in ochi

cine se teme de virginia woolf

miezul 729 , semnele veacului

exploziile

informatiile

tonul fara ton al telefoanelor

calatoriile

detergentii

noxele

ceasornicele cu fitil

papusile fara baston si melon

semnaturile electronice

dexteritatile in caligrafie medicala de esenta baroca .

ce-o fi mai palpitant : sa dai lovitura la o banca sau sa plangi pe umarul iubitei ?

miezul 728 , rocket-baby

adverbe , conjunctii .

interjectii , infectii in sange .

si substantive ingrijit tivite .

dar prea putin consistente sub coaja lor de ou .

unii se mira si se framanta cand o maladie le tulbura sanatatea si buna dispozitie .

eu-culmea placerii-bolnava-inca-teafara .

cu simturile posedate de conditional-optativ .

" as ... " .

ehei , cate nu (ti)as !

miezul 727 , o perspectiva care nu a fost luata in calcul

larvele isi incep calatoria prin tesuturile vii sau moarte

pe orice purtator ocazional vai varza buzau

protozoarele mobileaza lumea mirifica a lungilor noastre intestine

stralucesc in oceanul sangelui si in noaptea destinului

miezul 726 , tu ce scuza ai ?

confesiv cu fason , julian barnes marturisea : " cand eram tanar , zborul cu avionul ma ingrozea . alegeam sa citesc o carte care sa dea bine pe langa propriul meu cadavru " .

recunosc : latura orgolioasa ( singurul ingredient al elegantei personale ) ma impiedica adesea sa ma gandesc la moarte . sincer vorbind , versiunea mea asupra lumii e singura valabila . camuflata social , ca sa nu ucid cand sunt tentata , colorate de un dumnezeu-deghizat-cersetor senzatiile , pentru ca edificiul sa capete sens . muzica o aleg in functie de frica . frica e indecenta , dar ceva mai adevarat decat ea nu exista .

miezul 725 , cainele plimba un om

povesti de dragoste intensa intre animale si stapani s-au mai vazut . se cunosc in detaliu . cum incepe cineva un episod , ceilalti se precipita sa insaileze urmarea :

" si-l lingea mainile ... "

" ... cu dragoste "

" muritorii sunt singurii care vor ca lumea sa stie pe cine iubesc ei ... "

" ... nici cainii nu sunt discreti , dar ... "

" ... sunt fideli "

daca lucrurile sunt cunoscute , ce rost are sa le repeti ?

rainier il plimba pe alin .

in fiecare seara .

pacat de tanarul asta sa putrezeasca la demisol .

sa piarda lumina soarelui .

si norii pufosi din vaile toamnei tarzii .

si aparenta impasibilitate la trecerea unei femei .

cuvant caruia i se misca precum un dinte prima silaba .

va-leria .

sniff . sniff .

enchante .

miezul 724 , the strange case of angelica

un film straniu , tulburator si putin absurd .

care mi-a amintit de fantasmele lui bunuel .

de obsesiile care consuma precum bolile incurabile .

de ceva care vine in intampinarea noastra cu aceeasi viteza cu care mergem noi .

de maini care se inlantuie de la sine ( repetarea faptelor nu inseamna si ca ele seamana ) .

de ceva tandru cand dai coltul strazii si aerul e caldut .

de o bula in care totul se subtiaza si peretii devin fragili .

intinsa pe canapea , angelica , splendida , il condamna la a o vedea .

miezul 723 ,

in ultimele zile imi protejez excesiv vederea .

inchid pe jumatate ochii , doar pentru a evita sa vad alti barbati si alte femei .

nu-i mai privesc cu interes . de altfel , ei insisi par mai grabiti decat odinioara .

gesturile lor rapide ca papusile intr-un teatru-magazin chinezesc .

ma obsedeaza dragonul colosal si contorsionat care se proiecteaza evantai peste umbra trupului meu .

" iti iubesc vocea " .

vreau sa-l iau de mana si sa-l duc in arena unde se desfasoara corida .

miezul 722 ,

cand m-am apucat de fotografie , pe care o practic inca la nivel de amatorism ieftin si infantil , a fost ca sa fotografiez casa unei strabunici . avea 102 ani si voia , in grandomania care-o facuse celebra , sa traiasca vesnic . arhitectul trebuia sa-i renoveze casa cu " pasiune si grija fata de detaliu , domnule , intelegi ? " ... s-a tinut cu ghearele si dintii falsi de ideea de a supravietui acelei operatiuni . si a facut-o . dupa care a-nchis un ochi , apoi si pe al doilea . " parca doarme " , a spus o baba care-i fusese partenera in ultimii 15 ani : mancasera , bausera si aruncasera cu banii ca barbatii cu pula . casa-sanctuar .

in urma cu cateva zile , un boschetar s-a ridicat ceremonios si mi-a ingaduit sa privesc . desen cu volute al unei vieti in mizerie , dar demna : " in fotoliul meu nu ploua " . cine eram eu sa nu-l cred ?

pentru minute bune , ieri , casa a insemnat un pat , un barbat si ... o pisica .

miezul 721 , corpul

blana excesiv de lucioasa , pare confectionata din rayon .

monstruozitatea nu tine doar de dieta antropofaga .

ci de sugestia unei umanitati degenerate care se autodevora .

trup canibalic - aproximativ o jertfa pe saptamana .

barbati cu cioc , femei inaripate , creaturi cu carapace .

miezul 720 , incet , ochiul se acomodeaza .

invers : trotuarul proaspat asfaltat pe care hoinaresc cativa gura-casca , vant , fara soare , nu vor aparea picaturi de sudoare pe chipul batranelor pudrate . acum strada are farmecul locurilor unde poti visa linistit , isi spuse copacul . dar la ora amiezii vor merge-n convoi dizarmonic falsii burghezi si consoartele lor , cu slanina la fel de groasa ca cea expusa-n geamul magazinelor . pantece uriase la concurenta cu fese megaeroice . tresarire usoara : cocota cu rochie de atlaz , parfum dulceag si nici urma de modestie . o pala de vant ii involbureaza ramurile , praful starnit de copii il impiedica sa vada gratioasele glezne . curva priveste in sus , sub un cer aproape de meridian , cautand sa-si aminteasca unde si-a lasat sutienul seara trecuta . in jur nici un politist , inutil sa-ncuie clientul portiera masinii . pentru cinci sutare , uita de furuncul .