nu trece nici un sfert de ora si telefonul suna a doua oara . - nu stiu , zice mama . nu stiu daca s-a trezit . - nu m-am trezit inca ! strig , desi n-am inchis nici un ochi . - nu ! ingana din nou , monoton , glasul mamei . nu , tot mai doarme .
intru in chiloti , sutien , in desuuri , in fusta , in top , in jacheta , in pantofi cu toc . intru . maine voi iesi .
cerul s-a intunecat si de afara nu se poate auzi muzica dilatata ca vaginul gravidei . se tarasc dincolo de usi pasii fantomelor nestiute . si , din cand in cand , se izbeste un oblon . vant fierbinte de vara . de pe scaunul cu spatar ii vad plimbandu-se cu mainile in buzunare , deschizand gura in oglinzile masinilor sa-si examineze limba ori doar sa caste . batranul avocat s-a asezat la o masa si pana la miezul noptii nu se va clinti de-acolo . cafenelele din jur sunt ticsite ca niste cazarme . tinerii au inceput sa-si dea ghionti , care-i proiecteaza in zid pe cei mai slabi dintre ei . probabil ca la marginea orasului au aparut pestii , reci ca lama cutitului . blestema trecatorii marunti care n-au chef de o fata . pesti mari , de culoare metalica .
da , vantul din est . nu vine din africa , dar izbeste obloanele . izbeste si pentru coridorul slab luminat al discotecii , si pentru masutele ticsite , si pentru florile rosii si pentru tablourile incremenite in pereti . si pentru catedrala , si pentru batranul paralizat din fata ei , si pentru geamantanele ce i-au insotit pe parinti in voiajul de nunta al carui rezultat am fost eu . apoi nimic , doar picaturile de ploaie .
cand mi-am dat seama ca soarele incepea sa-mi fie indiferent si nu mai faceam nici o deosebire intre paharul pe care l-as fi putut lua de pe masa si discul pe care era gata-gata sa-l sparg la platane , m-am asezat sperand sa se termine totul , sa mi se holbeze ochii si mintea sa mi se duca la dracu ! incepuse sa ma incante gandul ca las in mainile maniacilor un dj nebun , o marioneta care i-ar fi scuipat pe toti , insa cu hohote de ras ! si trageam nadeje ca unu si cu unu ar fi facut , in sfarsit , unu !
dedicatie : lui ionescu , cel care mi-a facut placere , ca si altadata .
stare de fapt . unu . daca m-ai deschide creierul , ai afla un turn , daca mi-ai sfarteca pieptul , ai da peste un turn , si pana si-n cel mai marunt oscior al degetului mic , daca ai privi bine , ai gasi tot un turn . e un cui pe care-l port cu mine . prietenii ma intreaba : " azi ce cui ai ? " ... odata , am ridicat un picior si am aratat pe talpa pantofului cuisorul ce se infipsese acolo : " pe asta ! " , am zis .
stare de fapt . doi . la terasa , trei sferturi din oameni sunt stelisti , ceilalti dinamovisti . curge dinspre unii spre altii un curent de limba scoasa , sa mi-o pupi , pe ma-ta , si, si , si , gooooooool , hai , ma , pastele ma-tii de arbitru , arunc-o , ma , arunc-o , asa , tata . la final , se inclina unii spre ceilalti , ca niste duelgii incercati . nici o injuratura , nici un sut in cur , nici o sticla sparta . doar urlete animalice de fericire in drumul spre masini . un mic efort de a se arata umani .
stare de fapt . trei . o gasesc acasa . sta tolanita in pat ca si cum i-ar apartine de drept . vad negru in fata ochilor . o intreb : " mi-ai umblat si-n calculator ? " ... " eram curioasa . hai la culcare , te rog " . o las sa-mi spele picioarele . nu mi le sterge , ca-n biblie , cu parul . pe prosopul gri scrie " cotton 100% " .
convalescentii salilor de operatie , usurati de polipii sau de cancerele lor , ascultau in salonul mare textele doctorului . le ascultau in tacere , cu privirea speriata , intorcandu-se brusc spre dreapta , ca si cand s-ar fi temut ca au fost parasiti de ruda venita in vizita . trecandu-si mana pe frunte si deschizand din gand in gand gura pentru a-si dezlipi limba de cerul gurii . in cele din urma , pricepeau ca trebuie sa aplaude .
ultimul meu delir s-a petrecut nu cu multa vreme in urma . cateva cuvinte fluturate prin camera , iar eu , din adancul patului , parea ca ma uit la ele - nu le rostise nimeni , de vreme ce buzele imi erau tepene si doar privirea , alene , ratacea de colo-colo pe tavan . in ziua a treia A INCEPUT . voiam ca tata sa deschida o caseta , in camera din fund , la dreapta , si sa arda scrisorile ducesei . care ducesa ? care caseta ? nici una , nici alta nu existase vreodata . asta insemna moarte , o moarte absurda , provocata de o injectie absurda . un simplu vaccin . in univers exista ceva caruia ii arde de gluma si acest ceva are asupra-ne putere de viata si de moarte .
si pentru ca in alta viata am fost maimute cu suflet colorat si pentru ca femeia neagra din fotografia care sunt zambeste inca ironic vom gasi poate un loc in imensa intindere a palariei unde sa atarnam un mic clopotel de argint
asa cum mamele isi sfatuiesc copiii sa nu se uite prea mult la soare pentru ca ar putea orbi , tot astfel i-as sfatui ( ce cuvant ca un bat in fund ! ) pe unii sa nu zica niciodata " de-ar veni odata trenul ala ! " , pentru ca trenurile nu prea se lasa rugate , vin pe negandite .
cerul e atat de jos , incat pare o panza de paianjen intinsa deasupra capetelor si ameninta sa tot coboare , pana ce-i va captura pe toti ca pe niste biete muste .
un domn care asteapta sa urce si-a incarcat bratele cu obiecte ridicole . o femeie frumoasa poarta un costum grav . doi baieti in picioarele goale fluiera a paguba . un soldat priveste in dreapta statuia presedintelui . fiecare isi poate vedea steaua clipind prin perdeaua de nori . si-au ales-o pe cea mai luminoasa . nu-i de mirare ca , fara sa stie , au toti aceeasi stea .
oamenii carora nu le lipseste fantezia stiu ca unul dintre cele mai emancipate organe ale corpului omenesc , inima , ar putea trai de sine statatoare . desprinzandu-se din pieptul caruia ii apartine si intorcandu-se in el din cand in cand , ca marinarul pe nava legata de tarm . vede inima ca o fata frumoasa e gata sa intre in cafenea si sa se aseze pe scaun ? incet , incet , aluneca afara din piept , se taraste pe dusumea , se catara pe scaunul acela si ramane acolo , una cu perna . fata se asaza si inima sta sub ea , realizand pentru stapan clipa dorita : sa-si poarte fata pe inima .
noaptea , cand trupul e obosit dar sentimentului nu-i e somn , inima alearga pe acoperisuri catre ferestrele in spatele carora , din cand in cand , trece umbra unei femei sau a unui barbat cu periuta de dinti in mana . in zori , stapanul o aude racaind in balcon . ca un caine .
tutankamon poarta pantalon-fustita in momentul cand cersetoarea , ghemuita intr-un colt al ochiului , izbeste zgomotos rimele una de alta , ca la un semn al baghetei talgerele din orchestra . faraonul slabeste , devine mai fin , mai gratios , de parca ar da jos tocmai carnea ei grosolana , de femeie din popor . gingasia incepe sa transpara prin intreaga lui faptura subtiata , ca lumina printr-un geam intretinut curat .
nici unul dintre cei care stau pe banca nu stie a cui e barca din larg pe care-o privesc cum motaie . toti stiu , insa , cui apartine norul acela caldut care si-a gasit locsor pe pantofii lor . chiar daca trece pe cer dara vreunui zgomot , nu-si iau ochii din zare . trup solemn , leganat in dreapta si-n stanga , tarand dupa el discutii lenese despre superioritatea muzicii lui verdi sau wagner .
toti barbatii pe care i-am iubit erau celibatari si le traia tatal cu care se certau de obicei si cateodata violent erau foarte priceputi la biliard se imbracau ingrijit dar fara palarie si pantofi de lac treceau usuratic peste lucrurile serioase considerau raporturile dintre oameni sub aspectul glumelor daca erau intrebati de un domn cat e ceasul in timp ce langa ei se afla o femeie urma bataia care nu era deloc o gluma si toti si-o aminteau vreme indelungata le placea mult sa se fotografieze se duceau in fiecare duminica la biserica in dumnezeu nu prea credeau dar credeau destul de mult in ramura de salcie sfintita pe care-o aduceau acasa erau vesnic gata-gata sa se insoare cu vreo fata sau sa o lase grea de tot bortoasa tineau pe umeri piramide de prieteni aveau intotdeauna un teanc marisor de bancnote cand nu i-am mai crezut am luat-o spre dreapta
cu siguranta ca l-as lua de barbat . nu are o infatisare prea dura si nici nu poarta toalete bizare . nu e vesnic in cautare de sirene si nu mistifica decat " accidental " moartea unui vechi prieten . daca vagabondeaza cu gandul prin amintiri , realizeaza ca la nunta a doua a-ntalnit marea dragoste , alta decat mireasa-mbracata in alb-matador . barney e o casa cu multe usi , fiecare din ele ducand intr-o fundatura . acolo cineva clipeste des si tendentios din gene de maimutoi si cineva-ul ala totusi iti place , pentru ca are in intreaga lui atitudine o eleganta naturala pe care n-a invatat-o , n-a traversat oceane , dar a ajuns departe . obosit sau doar resemnat , barney trebuie sa recunoasca , deloc rauvoitor , ca doar pentru ursul polar sau pentru eschimos ceva din lumea aceasta mai e noutate .
ca batrani ar putea fi resemnati , ca tineri sunt plictisiti . inalti , frumosi , subtiri , ar putea astepta telefon de la orice barbat sau femeie , ar putea sari pe mese , ar putea sa-si bage capul intre picioare , dar nu ...
pictoru' zice ca starea lor se datoreaza brutalei separari a sexelor , dainuind de secole in oras . dupa altii , se datoreaza caldurii , vantului fierbinte . de fapt , nu se stie cine poarta vina . sigur e , insa , ca , printre oamenii care se-nvart in sus si-n jos pe acelasi trotuar , printre cei care stau ore intregi in locul ala s-asculte muzica , nici unul nu se-ntreaba ce rol joaca pisica . in opinia mea , e singura care , privindu-i , cu mersul lor deloc ordonat , nu se-ntreaba invidioasa : " unde s-or fi ducand cainii aia ? "
doamna a hotarat sa aiba o parere buna despre orice s-ar fi intamplat pe lume . sa-si inhibe orice contrarietate sau indoiala , fie cat de neinsemnate . si se simtea minunat . bagase chiar de seama ca mintea omeneasca e cu adevarat perversa daca , o data acceptata ideea de a gandi bine si numai bine , efortul de a gndi se reduce infinit de mult , devine ca si mut . semn , deci , ca mintea omeneasca , atunci cand gandeste liber despre cineva sau ceva , gandeste noua zecimi cu rautate . o , ce usurare acum !
hait , a murit si batranul ala ciudat , care se-ngrasase in ultima vreme ca un porc . ba , stai , daca ma gandesc mai bine , era o burta dragalasa . provenienta ei ? cu desavarsire spirituala ! ani de zile il gandise pe rand absurd , serios si natang . acum " porcul " i se parea ( un ) om frumos .
in mai , un parfum nepamantean nu mai are fereastra pe unde sa iasa : dunarea il mana spre muntii macinului , vazduhul inalt nu-i da voie sa urce . apasat , parfumul acesta apasa la randu-i nervii celor din oras . si atunci fetele sunt apucate de nabadai , isi fac vant cu mana si , pe strazi , in loc sa se uite in vitrine , se uita la barbati , masurandu-i de sus pana jos . apoi domnisoarele sunt cuprinse de tulburari ciudate care le fac sa se tot auda strigate pe nume : dau fuga la usa , la telefon , pe balcon . dar nu le-a chemat nimeni si se-ntorc ingandurate . unele se ingrasa in doua saptamani , ca si cum un farsor ar fi suflat in ele tot aerul din piept , altele se topesc ca lumanarea . unele , frumoase , se pomenesc urate ; iar uratele le iau locul . in trupuri e dezordine si confuzie nespusa . sufera si tinerii , insa doar pe deasupra : pe fete le lucesc mugurii sperantei si , uneori , cosurile .
sa stai acasa , daca nu dormi , depaseste rabdarea omeneasca . multimea freamata ca o haita de lupi inchisi in cusca si carora un copil de pe strada le arata , naiv , un miel de lapte .
fiecare silaba e o piatra de pavaj care cade in inima moale si primitoare a lui M. si se asaza alaturi de celelalte , astfel incat , cand V. tace , acolo unde A. adaposteste golul si nestatornicia , e acum podul solid al pavajului . turnul pe care il vom inalta ne va da cativa ani o viata omeneasca si apoi vom fugi de aici .
o privire catre M. care bate campii despre nimic si neant .
o privire lui A. care se uita tinta la M. , incruntandu-si sprancenele , in efortul de a nu pierde nimic .
amandoi privire catre V. , care surade slab . si , dupa ce si-a ales cu grija o carare in par , s-a scarpinat putin in cap .
iedul nu e un animal bland , e , dimpotriva , un animal feroce , care nu-si iarta calaul ce l-a mancat decat dupa trei zile . umblu , vorbesc , urc , cobor , intru , ies , dar aici ( semn spre stomac ) sta iedul , intins , linistit . maine voi zice : s-a trezit iedul , imi salta-n stomac ! iar poimaine , in timp ce voi sorbi o limonada : iedul , vai ! se simte pierdut , nu poate suferi lamaia si ma izbeste-n plex cu copitele !
se organizeaza excursii in gradina . singurul loc inalt , inverzit de sus pana jos , parand in mjlocul campurilor un animal preistoric venit sa-si dea sfarsitul pe o pajiste din est .
proprietarul le ofera tuturor un automobil cu care nu se deplaseaza nici doi centimetri mai incolo si prietenii platesc benzina . la plecare , in vastele saloane ale masinii , se poate lua ceaiul . geamurile inalte sunt colorate jumatate cer , jumatate mare . si ce mare ! unii cad incet - incet pe ganduri , tacuti ca un sac ce se-nmoaie . altii dau cameristelor pantofii care trebuie lustruiti . cu purtarea lor libera , cu trupurile spalate in parfum fin , strainii acestia sunt ca niste randunici lasate in zbor pe fereastra unui captiv .
se-ntorc in lume seara tarziu . din fundul masinii , trupurile lor ingana un fel de rugaciune . lovesc timpul in toate chipurile , ca sa-l ucida . apoi se duc la culcare .
" arma facu un zgomot atat de mare de parca s-ar fi deschis fermoarul de la pantalonii lui dumnezeu cel atotputernic " ( abatorul cinci , kurt vonnegut jr. )
cu aerul celui mai placid saint bernard mosu-si plimba respiratia dulceaga mintea lui mecanism cu cheita o-ntoarce si are inc-o aventura cu " cateaua batrana " numele meu a fost odata frank am ucis doamnele si poate le-am si mancat povestea a citit-o brancardierul de la rezerva spitalului unu daca-l intrebi iti spune detalii si-ncheie-autentic te fut
eu , bestia . una cu precizie de patru limbi . prima arata orele , a doua minutele , alta secundele si cea de-a patra , foarte subtire , fractiunile de secunda . companionii mei pot , ridicand doar putin maneca , sa-si masoare plictiseala cu cea mai mare meticulozitate . glumele lor constau ades in a pune-n miscare limba fractiunilor de secunda in momentul in care papusa , cu ochelarii ei imaginari , isi soarbe obisnuita cana de nes . in chipul acesta , au ajuns sa stie ca o sarutare de mana dureaza 2 secunde , ca opresc mouse-ul pe ce-mi place mai mult de 10 secunde , ca pot zice hai sictir la viteza de 2 metri pe secunda , adica 6 kilometri la ora .
la amiaza , multa lume se ridica de pe scaun si bate talpa pana ce sangele circula si prin varful degetelor . pe deasupra vorbelor si intamplarilor , cineva scrie in aer lucruri natangi , copilaresti . ochii fug de la biciclisti la acoperisurile pe care se plimba porumbeii , ei par sa respecte umbra , umbra peste tigle si balcoane indepartate . in buza terasei se discuta ultimul film si functionarea semafoarelor . doar aparent haotica .
sfintilor , care au fost persoane , sa nu le zicem respectabile , ci venerabile , oamenii le ridica statui . poetilor ce le ridica oamenii , dupa moarte ? se intelege , tot statui . deci , poetii sunt tot atat de respectati ca sfintii .
cucoana de langa mine careia tocmai ii livrez asemenea informatii se rasuceste pe scaun , aruncand cu coada ochiului o privire cainoasa catre barbatu-sau si murmurand ceva de neinteles . apoi isi ridica ochii si , cu expresia fiintei cazute in lat si care nu primeste nici un ajutor de la domnul , zice : - poetii ? cred ca va referiti la cei adevarati ! ei da , asa mi se duc mai bine sarmalele pe gat . sarmale de ( la ) pomana .
face acelasi exercitiu , zicand : anul trecut ma suparau petrecerile pline de barbati imbracati barbateste si de barbati travestiti in femei . anul asta n-o sa-mi mai pese !
si , cu ceva vointa , ii merge .
cafenelele ticsite de oameni intepeniti , obiceiul de a vorbi pe strada in gura mare despre lucrurile intime , discursurile , farsele , impermeabilele negre , manusile pe care le poarta stupizii in zilele cu soare , sutele de treceri ale cuconetului prin fata aceleiasi oglinzi crapate de pe bulevard si sutele de intalniri cu propriul chip taiat in doua , jumatate iesind din cealalta jumatate , vantul de primavara , toate astea l-au suparat anul trecut , dar nu trebuie sa-l mai supere anul acesta .
si ii merge .
nu sunt ei fapturile lui dumnezeu ? si nu e o dovada de mare tarie sa ajungi sa-i iubesti ?
alaturi se afla o gramada de tije , de nituri , capsule , o adevarata schelarie demontata si irecuperabila . ca si trupul sefului de banda . drace , iar am inceput cu finalul ! dar ce importanta mai are ?
drumul care porneste din fata inchisorii are compensatiile lui . in viata , poti pleca in carje , in carucior , intr-un cazan sau intr-un cosciug . poti merge , evident , si pe propriile picioare . trebuie facuta o alegere : poti s-o futi pe baba care-i e sora sefului cel mare sau poti sa n-o futi ; poti sa omori un tradator sau poti sa ajuti o gravida sa nasca-n masina ; poti uita faradelegile transformandu-te in om sau poti deveni un soi de animal transat , ca intr-o reclama la abator . choose !
regii au murit din picioare si-au citit teama din ganduri au obosit si s-au plictisit s-au saturat sa se tot ascunda la subsolul dorintelor flasce teama altuia e curajul tau
privesc peste gard uneori . ma enerveaza repetitia arhetipurilor . eroul e detinatorul obiectelor puterii , al marilor inventii , care sunt atat tehnologie , cat si misticism si pe care le utilizeaza rar aievea , cel mai adesea metaforic . dusmanul e extrapolat pe principiul lui " invers " . ce plictiseala ! nimic intre .
mai mult decat o intrebare . babilon : este o patrie ? o limba ? sau o amintire netraita , precum o traditie asimilata cine stie cum ?
uneori pare doar un film vizionat in lumea virtuala , personajele fiind invitate sa-i adauge o incheiere , fiecare dupa puterea imaginatiei sale si dupa dispozitia de moment .
o tunica verde inchis in bataia vantului asemenea unui cocon . o tunica din piele veche peste o camasa alba . o tunica albastra scaldata in ape de mare . picioarele merg . noi ne-odihnim . pcioarele stau . tinem mult la reputatia lor . urca din pantecele pasarilor pulberi de aur . cum se mai topesc pietrele si trupurile celor atinsi de ele ! epavele lor raman sa pluteasca cumva in jurul planetei . stii tu ? cum adica ? de unde ? si incotro ne ducem ? nu , nu ma doare bratul pe care mi-l strangeti !
