in adolescenta , am avut de gand sa-mi cumpar cateva tablouri . nu ca sa am valori in casa , ci ca sa le privesc in orele amiezii . momente cand magicul scoate coarne boieresti . pe urma mi-a trecut .
peste cativa ani , in casa unui colectionar , mi-a zburat prin cap ideea ca as putea sa desprind din perete panza fabuloasa , sa sar repede pe fereastra , sa dau coltul cu prada sub brat si sa ma fac nevazuta . am inspirat insa langa fereastra aerul proaspat si iar mi-a trecut .
foarte putini indivizi isi dau seama cand se face tarziu . cand timpul asezand piatra dupa piatra peste un obiect iti semnaleaza ultimativ ca e tarziu . acum , de pe treapta cunoasterii , stiu ca trebuie sa devin tablou .
2 comentarii:
Eu am vrut mereu sa devin o fotografie dubioasa. Nu mi-ar sta foarte bine ca tablou :)
mie toate fotografiile imi ies cam asa : dubioase . cred ca am " lentila " defecta .
Trimiteţi un comentariu