am sarit iar gardul santierului naval , fara sa ma latre cainii remuscarii . habar n-am daca era activata camera video de deasupra . inclin sa cred ca nu . altfel , ar insemna ca de doi ani incoace cineva acolo sus ma iubeste . agentii domeniului privat . ieri la fel de liniste la 9.37 ca in orice alta zi de sambata . un singur lucru m-a surprins , paznicul traversand liniile de cale ferata , nici repede , nici incet , impletind inchiderea sa comportamentala lumii exterioare . il vezi ? e umbra departata din stanga , aproape o realitate fictionala . e acolo , te-asigur , si acolo va sta cat timp noi vom continua sa vorbim .
in sala dezafectata unde intru , nu ma intereseaza nici rulmentii , nici fiarele cu colti , nici mesele uzate de-atatea coate cate s-au lustruit in ele . pentru mine exista doar un scaun . spatar stirb , picioare vexate . ii dau ocol de fiecare data , gandindu-ma la el ca la un loc de pelerinaj , MOASTELE SFANTULUI SCAUN , sicriu gol din care-a disparut mortul . asta in primele minute . de-afara se-aude unu' care trage-o flegma , la cateva sute de metri mai departe aparatele de sudura ingana . zgomotele de fond au rolul lor : lumea-si tese panza , pentru ca eu sa pot gandi . note si scrasnete vii .
asa se face ca , daca-nchid ochii , vad
timpul visului si al lunii
pe tine facandu-ti mai mereu griji
cum sa bagi o scrisoare sub turnul de sticla
cum sa-mi captusesti peretii inimii
cum sa tragi biletul din mana batranei vanzatoare de loterie
cum urinezi pur si simplu
cum arunci pe taraba cu nerusinare carnea stricata
si alte lucruri fara nici o afinitate cu sangele
apoi se face liniste , bun ramas vanzatorule de ierburi aromate , iti zic , ies pe un fel de culoar care nu poate sa duca decat la tine , mici colivii pentru pietele in care se vand papagali . vanzatoarele au o anume gratie cand leagana vreunul .
1 comentarii:
cam apasator dar si invaluitor
Trimiteţi un comentariu