ieri la radio : cica entuziasmele pe care le mimeaza oamenii sunt simple crize de isterie .
universul nou sta pe-o parte si geme . este ca si cum n-ar fi .
ridica laba , poate zdrobi scurt .
zece sau patruzeci de lupi sangerosi , gata sa sfasie .
in zbor , realizezi ca era mai bine sa ai o barca pregatita sa-ti cuprinda boarfele trupului .
cu chiloti cu tot .
3 comentarii:
Daca e vorba de mine, sa stii ca nu am inteles nimic din ce ai vrut sa scrii aici, si trebuie sa anunt cat se poate de clar ca eu efectiv nu am capacitatea de a gandi metaforic, sau nici macar abstract la nivel foarte complicat. Totodata, consider ca in comunicarea on-line este foarte greu sa folosesti "scurtaturile" obisnuite din viata de fiecare zi si asta poate sa impiedice orice posibilitate de traducere/intelegere corecta, de aia eu nici nu ma chinui prea tare sa "descifrez" chestii pe care nu le inteleg din prima, si asta in afara de faptul ca sunt in general lenes, am fost un scolar mediocru, am ADHD si defect central de receptie-procesare lingvistica (un fel de afazie receptiva mai usoara), care, in afara de faptul ca sunt total afon in real life, ma face uneori sa par si nesimtit, si "surd" la diverse nuante. Eu, in real life, am compensat pt. aceste deficite prin dezvoltarea capacitatii de a citi "body speak", dar asa ceva, evident, nu este posibil on line, de aia, on line, eu intotdeauna cer sa mi se comunice la nivel concret, si max. de cls. a 6-a ca sa imi fie potential inteligibil sau util. In rest, e clar si de ce nu mi-am dezvoltat niciodata vreo afinitate pentru poezie, si textul de mai sus mi se pare vag de tip poetic, asa ca nu pot comenta/raspunde in mod util sau nici macar placut la el.
Daca era vorba de un alt "Rudolph", sorry, dar am reactionat si eu, ca de obicei, in mod previzibil, impulsiv.
Off topic tangential, deoarece ma gandesc zilele astea la psihanaliza, dupa parerea mea si teoria psihanalitica clasica este un fel artistic, ba chiar posibil poetic pe alocuri, de a explica niste lucruri despre structura si functionalitatea constientei umane despre care inca se cerceteaza in acest moment si in alte feluri cat se poate de interesante, deoarece este, bineinteles, un subiect demn de cercetat. Insa teoria psihanalitica clasica, privita ca poezie, este cat se poate de usor de inteles, deoarece este de nivel cat se poate de concret si cel mult figurativ, gen Cosbuc sau Alecsandri, nu abstract sau foarte incarcat metaforic, gen Nichita Stanescu, (pe care efectiv nu am putut sa-l inteleg niciodata, la mine maximum-ul de putere de intelegere a poeziei, si inca si aia la nivel cat se poate de rudimentar, fiind reprezentat de poeziile lui Marin Sorescu). (Ion Barbu reprezinta un caz aparte, de tip "islandez" pentru mine, si mai am de invatat multe chestii despre acesata regiune si cultura inainte de a putea sa scriu ceva despre el. Arghezi imi e mai usor inteligibil deoarece este perfect explicabil si total transparent din punct de vedere psihanalitic clasic, plus ca a fost chiar in mod real-concret vecinul de cartier al unor membri ai familiei mele, asa ca stiu si de unde provine cat se poate de clar !)
De altfel atat S. Freud, cat si C. Jung au fost cat se poate de "biologici" in orientare, lui Jung chiar placandu-i sa fie considerat un "naturalist", de tipul lui Darwin sau Racovita, de exemplu. Despre teoria psihanalitica dezvoltata ulterior celei clasice de catre elevii celor doi amintiti mai sus raspanditi pe diverse ramuri eu inca nu mi-am formulat o parere coerenta, deoarece ii cunosc mai putin, (in sensusl in care pot sa citesc despre ei pe wikipedia, ca nici pe clasici nu i-am citit in original, in afara de "Interpretarea viselor" la 16 ani, si aia pe sarite), insa pot sa spun, asa, orientativ, la prima vedere, ca sunt mai atras de teoriile mai practice si mai concrete, mai putin obscure, (pentru mine), de tip self si ego psychology, mai ales in ceea ce priveste DEZVOLTAREA/maturizarea constientei, decat de cele de tip object relations, cu prim campion in ochii mei Erik Eriksson, si ca am impresia vaga ca il prefer pe Kernberg lui Kohut, desi primul este probabil mai sadic-agresiv decat al doilea in ceea ce priveste stilul lui...dar, evident, mai am FFF mult de citit si de invatat despre fiecare in parte. Despre Lacan nu voi comenta decat rar si superficial inca, deoarece am fost personal in stare de razboi "oficial" cu Franta metropolitana pana nu demult, si mai vreau totodata sa inteleg ceva mai bine de unde vine ca sa pot sa-l atac, daca mi-o mai veni vreodata cheful, in mod cat mai efectiv !
:)) ce se mai poate adauga la asa ceva ?
poate doar traducerea mailului : intotdeauna cand pleci , fie si in norvegia , ia-ti chilotii cu tine ! prin chiloti intelegand sinele originar . voi urmari cum evolueaza imigrantul de generatia unu transplantat pe pamant nordic . ce va deveni lest , ce se va transforma in valoare . salutam doar calitatea blogului .
Trimiteţi un comentariu