aici e oaza mea cand ceva doare . lovesc cu piciorul , in joaca , frunzele moarte , m-aplec pe sub sarmele ce sustin lumea , scot cheile vorbitoare clamp-clamp , le-arunc neglijenta pe scaunul care nu s-a mai miscat din curte de cand s-a-mbolnavit de guta , el scoate limba , intru . in cusca , inca monstrul . m-asez pe jos , incrucisez picioarele ca pe vremea cand stateam in cercul vrajitoresc al copilariei , in jurul meu se roteau oamenii , strazile , stelele , carusel pueril , si-l privesc . tine ochii inchisi , abia sufla , stiu ca n-o sa-mi vorbeasca , numai parul tremura , din cand in cand , mangaiat de maini nevazute . odaia se umple de miros de femeie si bestie , inspir cu nesat , ar trebui sa-mi ajunga pana cand ceasurile se vor potrivi a treia oara . daca plec acum , (ea) va continua sa scrie povestea .
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu