umplu pe jumatate un pahar . un timp o privesc pe A. cum doarme profund cu ochii deschisi pe scaunul de-alaturi . aproape ca nu se observa cum respira si ma gandesc ca s-ar putea sa fi murit .
in lumina galbena a salii , paharul arunca luciri de rubin slefuit . capata transparenta ciudata de lichid alchimic . il iau urmarindu-i jocul sclipirilor , mi se pune un nod in gat si totusi stiu ca numai eu pot hotari s-o ucid . il asez langa scrumiera , ma voi face ca-l uit acolo si-i zambesc : " ce spuneai ca trebuie sa mai faci ? "
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu