incep sa ma manance gingiile
niciodata soarele n-a rasarit in felul asta
curajul mi se strecoara in sira spinarii
adus parca de o muzica din suflet
cine se plictiseste ? eu sau peisajul ? luminozitatea modifica spiritul lucrurilor . in gradina bunicii , am intotdeauna la indemana o scara pe care urc pana la partea cea mai inalta a fantanii . la capatul scarii sta suspendata , cumva , o deschizatura ingusta , imaginara , ca o fereastra . cand privesc pe-acolo , acelasi miracol : copacii se scalda intr-o mare de ceata . nu mai e locul stiut , dar nici gradina infernala , nici groapa marina . ce legatura o fi cu lumea reala ? nici dac-as aprinde un foc sa-mi usuc hainele ude , aburul n-ar urca din ele cum urca-n gradina , ca dintr-un cal in sudoare .
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu