ii scriu o scrisoare , indemnandu-l sa nu doarma , sa stea de straja , sa se concentreze in sine . sa nu se mai teama de nimic , cursul istoriei s-a sfarsit si , dincolo de asta , nu mai sunt decat mucenicii pamantului . apoi ii transmit plecaciunea si-i cer sa se consolideze pe veci .
el viseaza mana patrunzandu-i in ea , colindandu-i apele , muntii , ecuatorul .
se trezeste calm si odihnit , regretand un pic doar absenta primejdiei .
[ foto : danseuse , juan miro ]
4 comentarii:
Cred ca esti prost :))
daca as fi gandul tau , as fi de aceeasi parere cu tine :)
literatura si detentie?
nu , doar tandrete .
Trimiteţi un comentariu