si atunci am ramas sprijinita in genunchi si in podul palmelor
ca dintr-o ocnita un animal marunt si uitat de dumnezeu
ajuns la capatul puterilor singura ca vai de ea satisfactie
fiind poate aceea ca dupa o asa lunga cursa fiara
flamanda care vaneaza o sa-si rupa macar un colt in
oasele mele descarnate si adunate la un loc
in saculetul de piele
tabacita
dorinta
4 comentarii:
Poţi şi altfel "să prinzi" colţul unei fiare...
ai dreptate , fiara e impotenta . o stiu de mult . de pe cand ma strigau rimbaud , iar eu dadusem dracului poezia ca sa ma fac contrabandist de fildes in africa .
dincolo de blândețea luminii, spune-mi și mie, cum să mai ajungi la cuvinte?
eu , fiind mai aeriana decat altii , imi las semne . ma ghidez dupa ele .
Trimiteţi un comentariu