nimic nu-i mai strain umbrei cu suflet decat umbletul bezmetic .
3 umbre tarasc dupa ele cate o limba groasa si niste funduri bine hranite , dar sportive . a patra fotografiaza . nu stiu daca-s eu . capul nu prea mare i-a lasat loc creierului ca sa joace . ca o nuca .
prima umbra sufera , injurand sistematic pe nesimtitii patroni care nu sterg mesele clientilor . de ce patroni ? , intreb fara nici o nuanta . orice exces de tandrete sau dispret presupune intotdeauna un drum . iar mie mi-e lene . raspunsul e surd , ca o pogorare in mina : sa fii patron e mai mult decat o meserie , e o credinta . credinta , my ass ! nu contrazic , totusi , spre orizonturile unei constiinte mai bune .
umbra a doua e pudica . nu s-a lasat fotografiata niciodata in pielea goala , doar in halat . s-a transformat ea insasi in organ . in fond , nu urcam fiecare decat spre noi insine . fiecare prabusire din ... halat e o cadere-n neant .
a treia umbra crede in ea . in altceva oricum nu crede . e vecina umbrei a patra . pozitia asta ii ofera sansa unor multiple posibilitati de combinare . de fapt , de-aici poate sa-i vina sfarsitul : risca oricand sa fie aspirata .
aparatul foto respira .
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu