ajungem sa privim lucrul ca vechi sau mort , ca un fel de blestem antic , inhibatoriu si pervers , incapabil de schimbare . adumbrit , la fel cum mobila lumii , schimbandu-si pozitia fara sa se mute , isi pierde configuratia familiara . lucrul vechi ramane lucru vechi , lumea ramane lume , dar nimic nu mai e la fel . lucrul vechi ne asteapta de parca nici el nici noi nu am fi plecat , ca o camasa veche lasata sa ingalbeneasca in dulap , un obicei abandonat , un prieten pierdut descoperit intr-o multime , un camion care rugineste in fundul hambarului . lucrul vechi imi aminteste de copilarie . mai mult persoana decat trup .
dar , ca o nemernica , imi doresc lucrul cel nou .
