printre valizele lui doldora de haine care n-au stat niciodata pe un umeras , printre sticle , doctorii contra durerii de cap si carti cu explicatii despre orient , troneaza atticus ca un buddha . cine il vede prima data , ramane cu gura cascata , ca un om mort din cauza imbucaturii ce i-a stat in gat .
vorbele curg si il invaluie ca aerul dand tarcoale turlei turnului . se intorc sa se adune sub pleoapele clipind reptilian :
" vezi tu , ve , nu tin sa spun ca am patruzeci de ani si sunt frumos , urat , insuportabil , amuzant , ci merg mai departe si spun ca am patruzeci de ani , treizeci de ani , douazeci , cincizeci , ca sunt tanar , ca sunt batran , ca pentru mine viata abia incepe , ca s-a terminat de mult . sunt fericit , sunt nefericit , dar imi datorez iubire , admiratie . asa , pot dormi linistit " .
intr-adevar , doarme . si , in vis , calatoreste . somnul i se linisteste si apoi nu mai calatoreste nici in vis . si nalucirea cea mai placuta pe care o are dormind e acum a lui insusi , intins , cu palma sub barbie , exact cum se afla in clipa cand ve i-a trimis un zambet si un sarut .
asta dupa ce s-au amuzat impreuna de interviul lui radu afrim pe tevere cultural .
asta dupa ce ea i-a citit din tahar ben jelloun .
