nu trece nici un sfert de ora si telefonul suna a doua oara .
- nu stiu , zice mama . nu stiu daca s-a trezit .
- nu m-am trezit inca ! strig , desi n-am inchis nici un ochi .
- nu ! ingana din nou , monoton , glasul mamei . nu , tot mai doarme .
intru in chiloti , sutien , in desuuri , in fusta , in top , in jacheta , in pantofi cu toc . intru . maine voi iesi .
cerul s-a intunecat si de afara nu se poate auzi muzica dilatata ca vaginul gravidei . se tarasc dincolo de usi pasii fantomelor nestiute . si , din cand in cand , se izbeste un oblon . vant fierbinte de vara . de pe scaunul cu spatar ii vad plimbandu-se cu mainile in buzunare , deschizand gura in oglinzile masinilor sa-si examineze limba ori doar sa caste . batranul avocat s-a asezat la o masa si pana la miezul noptii nu se va clinti de-acolo . cafenelele din jur sunt ticsite ca niste cazarme . tinerii au inceput sa-si dea ghionti , care-i proiecteaza in zid pe cei mai slabi dintre ei . probabil ca la marginea orasului au aparut pestii , reci ca lama cutitului . blestema trecatorii marunti care n-au chef de o fata . pesti mari , de culoare metalica .
da , vantul din est . nu vine din africa , dar izbeste obloanele . izbeste si pentru coridorul slab luminat al discotecii , si pentru masutele ticsite , si pentru florile rosii si pentru tablourile incremenite in pereti . si pentru catedrala , si pentru batranul paralizat din fata ei , si pentru geamantanele ce i-au insotit pe parinti in voiajul de nunta al carui rezultat am fost eu . apoi nimic , doar picaturile de ploaie .
