oamenii carora nu le lipseste fantezia stiu ca unul dintre cele mai emancipate organe ale corpului omenesc , inima , ar putea trai de sine statatoare . desprinzandu-se din pieptul caruia ii apartine si intorcandu-se in el din cand in cand , ca marinarul pe nava legata de tarm . vede inima ca o fata frumoasa e gata sa intre in cafenea si sa se aseze pe scaun ? incet , incet , aluneca afara din piept , se taraste pe dusumea , se catara pe scaunul acela si ramane acolo , una cu perna . fata se asaza si inima sta sub ea , realizand pentru stapan clipa dorita : sa-si poarte fata pe inima .
noaptea , cand trupul e obosit dar sentimentului nu-i e somn , inima alearga pe acoperisuri catre ferestrele in spatele carora , din cand in cand , trece umbra unei femei sau a unui barbat cu periuta de dinti in mana . in zori , stapanul o aude racaind in balcon . ca un caine .
5 comentarii:
frumos
Cate vad ochii tai!;)
Uneori citesc nu vorbesc:)
"Simteam dorinta aproape irezistibila de a-i striga acelei fapturi si de a-i ura bun venit, de a-i spune cat mai repede si mai convingator ca o asteptasem, ca o cautasem si ca voiam s-o intalnesc. Totusi, m-era frica"(Interviu cu un vampir)
:) interviu cu un vampir , zici ? e sngurul caz pe care-l cunosc cand filmul e mai bun decat cartea . era acolo , in carte , o secventa pe la final cand vampirul il musca pe reporterul prea dornic sa devina nemuritor . cand incepe procesul transformarii , omul infricosat intreaba : o sa mor ? vampirul zambeste : nu stiu .
aparent , fara nici o legatura cu ce spuneai tu :)
Trimiteţi un comentariu