miezul 554 , lola said : olfactive

in mai , un parfum nepamantean nu mai are fereastra pe unde sa iasa : dunarea il mana spre muntii macinului , vazduhul inalt nu-i da voie sa urce . apasat , parfumul acesta apasa la randu-i nervii celor din oras . si atunci fetele sunt apucate de nabadai , isi fac vant cu mana si , pe strazi , in loc sa se uite in vitrine , se uita la barbati , masurandu-i de sus pana jos . apoi domnisoarele sunt cuprinse de tulburari ciudate care le fac sa se tot auda strigate pe nume : dau fuga la usa , la telefon , pe balcon . dar nu le-a chemat nimeni si se-ntorc ingandurate . unele se ingrasa in doua saptamani , ca si cum un farsor ar fi suflat in ele tot aerul din piept , altele se topesc ca lumanarea . unele , frumoase , se pomenesc urate ; iar uratele le iau locul . in trupuri e dezordine si confuzie nespusa . sufera si tinerii , insa doar pe deasupra : pe fete le lucesc mugurii sperantei si , uneori , cosurile .


sa stai acasa , daca nu dormi , depaseste rabdarea omeneasca . multimea freamata ca o haita de lupi inchisi in cusca si carora un copil de pe strada le arata , naiv , un miel de lapte .