fiecare silaba e o piatra de pavaj care cade in inima moale si primitoare a lui M. si se asaza alaturi de celelalte , astfel incat , cand V. tace , acolo unde A. adaposteste golul si nestatornicia , e acum podul solid al pavajului . turnul pe care il vom inalta ne va da cativa ani o viata omeneasca si apoi vom fugi de aici .
o privire catre M. care bate campii despre nimic si neant .
o privire lui A. care se uita tinta la M. , incruntandu-si sprancenele , in efortul de a nu pierde nimic .
amandoi privire catre V. , care surade slab . si , dupa ce si-a ales cu grija o carare in par , s-a scarpinat putin in cap .
