miezull 487 , dying star

becul palpai o clipa , apoi se stinse cu un usor oftat . cand cobori scarile , vazu ca secretarul care il astepta de obicei nu era la locul sau . prin preajma nu se simtea nimeni . gandindu-se ca poate era in camera de sub scari , se indrepta intr-acolo , dar , in timp ce inainta , fu cuprins de un sentiment rau . ceva se misca in spatele sau . in acel moment , o mana grozava cu o bucata mare de vata ii acoperi fata . cat mai avu vreme , se gandi ca e vreo substanta diavoleasca . hotari sa nu se opuna . dupa o falsa zbatere , inspira adanc si se lasa prada intunericului lenes .


fusese foarte usor , exact cum era scris in cartea cu peceti pe care moartea tot obosise carand-o cu bratul ei osos . acum trebuia sa ajunga dincolo , inainte ca victima sa se trezeasca . n-ar fi vrut sa sufere vreun soc . moartea avea inca suflet fraged .