luni, 21 martie 2011

miezul 504 , ciobit din fildes

Photobucket


stia tot ce e de stiut despre
labiile lor atarnande
clitorisul de cetaceu
si duhoarea de moby dick
a plecat in pustiu
care e asa un taram al fanteziei
sa inchine un imn penisului
care e o arma puternica
o tulpina solida
prin care se scurge 
seva vietii


[ foto : scamatorul , victor brauner ]

30 comentarii:

Anonim spunea...

(imi).redescoperi.simbolistica.

marul spunea...

:) analiza schematica a unei povesti complicate

Anonim spunea...

am corp.reptilian.ai minte.arteziana.

marul spunea...

:) am visat incaltari de toreador

Anonim spunea...

chipes.cred.

marul spunea...

trasaturi deosebit de fine . si-a trecut mainile delicate peste ...

Anonim spunea...

peste.corp.

marul spunea...

:) divanul din fantezia mea si-a gasit corespondentul in canapeaua ta .

Anonim spunea...

montagne.russe.

marul spunea...

:)) numai ca sa atati si mai mult

Anonim spunea...

contac neaparat.placere.

marul spunea...

" viermele " a prins viata

Anonim spunea...

cilindru transformat in.piston.

marul spunea...

:) picaturi ce tasnesc din al treilea ochi .

Anonim spunea...

coapse.netede.

marul spunea...

:)) lipsite de par . si o unghie data cu oja .

Anonim spunea...

m.m.m.m.

marul spunea...

:) textura pe care o au cele mai fine sosuri

Anonim spunea...

apoi minte golita.de.tot.

marul spunea...

:) se sterge cu o bucata de cearsaf

Anonim spunea...

dar duce si la.buze.

marul spunea...

sarat ... si totusi dulceag .

Scorchfield spunea...

Există în orăşelul meu drag mijloace de transport care se mişcă ca melcul, se numesc "trolee", nu troleibuze, şi cam aşa şi arată cu antenele lipite de firele electrice ce merg şi ele de-a lungul străzilor.

Ei bine, între două staţii istorice, cea numită "Piaţa 700" şi cealaltă cu numele de "Mărăşti" unde distanţa nu trece de doi kilometrii, îmi amintesc ziua când am cunoscut o fată, am prins-o de mână, i-am şoptit totul la ureche, i-am promis lucruri de neînchipuit pentru muritori, i-am dăruit ceea ce nici soarele nu reuşeşte, am îmbătat-o cu vorbele mele într-o lungă epopee istorică până când ajuns în sensul giratoriu, acolo unde se opreşte troleul, am reuşit să ne pierdem unul de altul în mulţimea înghesuită ce dădea ba să coboare, ba să urce, încât acum stau să mă gândesc bine, dacă toate acestea n-au fost decât un vis sau o călătorie înghesuită la rândul ei în inima cuiva.

qui pro quo (alt Hanibal)

marul spunea...

:) daca te referi la text , e un joc cu un prieten . povestea ta , in schimb , e frumoasa tocmai pentru ca ea contine un adevar .

Scorchfield spunea...

:) şi care ar fi acela -adevărul?

fiind vorba acum de "psihanaliza pe canapea" :)

marul spunea...

:) marul jongleaza cu adevarurile in gluma . cand mai scapa cate unul are norocul sa gaseasca oameni ca tine care nu se supara .

marul spunea...

povestea ta ne-nvata ca ... drace , am uitat ! :)

Scorchfield spunea...

Nu mă supăr! :)

marul spunea...

crapul e cel mai bun diintre pesti , spanacul e cel mai bun dintre verdeturi si tu esti cel mai bun dintre oameni :)

Boddah spunea...

îndrăzneț!
bravo.