miezul 491 , sambata cu atticus

ne jucam de-a victima si criminalul in serie . fiecare-si cunoaste partitura ca pe propriul buzunar . facut din piele de om . pamantul plat , limitat , circumscris are de-cum granite . in abisuri insondabile , el mazgaleste cu degetul pe piciorul meu JOS . cu ochi mari , vicleni , invat sa articulez intr-o limba veche jOOOs . vad umbrele martorilor cu zambete sceptice . avocatii diavolului , fireste . barbarele limbi se-mpletesc inegal . ma duce cu vorba . imi zugraveste miraje ca sa-mi adoarma banuielile , facandu-ma sa-mi neglijez paza . vom merge pe tarmul minunatei tari kola , regi in pielea goala , regine cu tatele-n vant . un bun ascultator ar auzi talangile si clopoteii rasului , bataia cu palmele pe burta . barbarele limbi se-mpletesc inegal . acolo palatele au acoperisuri de aur si paunii danseaza in sunet de instrumente melodioase . cald , cald , cald , ca-n jocurile de copii . simt in nari brize incarcate de efluvii noi , interoghez gustul curentilor , incercand gradul de salinitate al gurii lui . trece un banc de pesti , in deriva apelor . si-apoi cutitul in pantece .