miezul 462 , poza . ca substantiv , nu verb .

traiesc departe de oameni si m-as simti ca un peste pe uscat dac-as intra in societatea docta , dar framantata in care ma invitati . ma vedeti compunand din cand in cand pentru scena nimicuri care se bucura de interesul publicului si intretin de ani buni legaturi de prietenie cu actorii , indivizi veseli si deloc onorabili . e o distractie pentru mine si in acelasi timp o greutate pe care o suport cu placere , in mod voluntar , pentru aceasta familie numeroasa de clovni . refuz onoarea pe care mi-o acordati azi de a fi atractia spectacolului si va rog sa ma scuzati in fata nobililor dumneavoastra prieteni . maine , circul pleaca mai departe .


cand intru sub dus , potrivesc apa cat sa-mi inroseasca pielea .
stau zece minute sub jet , fara sa misc .
apoi o fac rece ca gheata si nu rezist decat doua minute .
socul cu apa rece dupa cea calda pe care mi-l administrez in fiecare dimineata e singurul lucru care ma trezeste . 
alte deprinderi nu am . 
inchid robinetul , astept ca apa sa se scurga pe trup .
ma sterg si ies din baie cu un prosop infasurat in jurul capului .
ma-nbrac , imi ranesc ochii cu negru .
un alt ochi inregistreaza fiecare miscare pentru spectacol .
poate ca asta e obsesia .