ce-i nou ? , ma-ntreba azi-noapte unul .
nimic nou sub soarele nostru emotional .
crestem anticipand bolnavicios iubirea .
simtim cu bucurie coplesitoare ca sensibilitatea noastra e doar una din marea de sensibilitati unice .
ce ironie ! tocmai aceasta infinitate ni se pare mai tarziu lucrul cel mai coplesitor cu putinta .
traim vietile cu politetea alienanta a locuitorilor unui mare oras .
le comunicam telepatic celorlalti :
" stiu ca esti interesant , dar azi nu ma interesezi ! ding ! "
pe buza de sus ramane o firimitura de paine .
12 comentarii:
Si cine ne-ar putea invinovati?
:) mai exact , cine s-ar deranja sa acuze ?
Un fel de perversitate...
poate ca nu . pentru ca , in conformitate cu deziluziile , am anulat abilitatea noastra de a aprecia relatia cu ceilalti .
Toti sunt nebuni si nimeni nu e rau:P
:)))) degetul acuzator se-ndreapta spre noi . noi insine . insine noi .
Deci in indiferenta noastra tot ii halim
La fiecare întâlnire, nouă şi necunoscută, femeia era întrebată, încet şi amabil: "Nu fiţi surprinsă; mă cunoaşteţi de undeva?". Inevitabil, surprinsă femeia răspundea: "Nu, am venit în urma anunţului, de ce ar trebui să vă cunosc?"
Atunci întorcea capul spre stânga, apoi încet spre dreapta, trecând peste privirea ei mirată şi ocolind întrebarea, enunţă: "Dacă s-ar putea să fiu sufletul dumneavoastră pereche... uitat de secole, de mistere...
"- Nu vă recunosc şi nu-mi aduc aminte!"
"-Tocmai asta este, sunteţi atrasă şi nu vă daţi seama, teama vă opreşte, vă dă un sentiment de confuzie...
"Domnule, nu vă dau voie, sunteţi indiscret!"
Doamna păru ofensată şi plecă. Se-ntoarse fără apel şi se urcă în tramvai. Poate norocul era că tramvaiul era în staţie, sau poate că prelungi discuţia până când acesta ajunse în staţie. Nu raportă nimic poliţiei, deoarece era un "blind date", din ziare, din aventură...
Ea nu citi ziarele, când cu titluri mari se scria despre a "N"-a crimă!
Peste ani, ea continuă să nu citească ziarele. Criminalul în serie fu prins, condamnat şi se pare că nu mai trăia...
Într-un concurs de împrejurări, la o cafea cu domnişoare îmbătrânite, se pomeni de el -de crimnal; ca idee, ca un fel de reclamă masculină...
La care ea spuse: "Nici măcar nu era sufletul meu pereche!"
scris e intr-o carte ca atunci cand o femeie,fie ea si garcon,iti spune ca trebuie s-o tragi cu sania te supui(maine,in timpul tau cel mai drag)
@consecinta , exista un capitol la care tot esuez de ani buni : indiferenta . am incercat de multe ori , dar nu-mi iese . e straina firii mele .
@scorchfield , spune-mi ca e inceputul unui text la care lucrezi :))
@anonim , multumesc . nu m-ai refuzat niciodata . lucru rar . nu stiu daca neaparat bun , dar rar .
am vrut să ştiu dacă îţi place ca idee!
:)
imi place imaginatia ta . asa cred ca trebuie sa fie raspunsul .
Trimiteţi un comentariu