marți, 18 ianuarie 2011

miezul 446 , ... si lumile ei necesare

miss bianca si lumile ei necesare


figura ca un extraterestru saturnian .
- stai jos , sa-ti spun si restul povestii !
ma supun . impiegatul inchide usa , fluieratul izbucneste si se stinge , trenul porneste din nou prin intunericul din jur . in mine se rupe un fel de membrana . inchid ochii pentru a potoli ploaia de scantei produsa pe retina . totul e-n zadar . ma aflu in vagon si ea tot in fata mea .
- nu incerca sa fugi , spune .
monstruos . citeste ganduri .
- pandesti trenurile imaginatiei . nici mai mult , nici mai putin . uneori cazi intre sine . hanoracul ti-e rupt si murdar , adidasii s-au uzat si ti-ai mai pierdut si caietul cu insemnari . te clatini printre sine - iata un nod narativ . daca incerci vreo poveste locala , vreo istorioara de navetist , te tai in doua , asa ca mai bine nu incerca !
- ce sa incerc ?
- sa ma desconsideri . eu sunt trenul . 
reuseste inca o data sa ma reduca la tacere . o poveste presupune un deznodamant , dar el trebuie sa fie mai important decat continutul .
momentan , n-am unul .