miezul 441 , orice

orice diavol care se respecta are palaria data pe ceafa si mesteca tutun .
vraja luminii se zvarcoleste in sufletul lui ca un cuib de scorpioni .
pupila linistita si dura a ochiului sau decupeaza in aer o viziune .
degetele aspre , cu unghii taiate din carne din motive pragmatice , se incovoiaza intr-o crispare de gheara .
" nu mai sunt costume ca pe timpul meu . asta nu-i carnaval , naiba stie ce e " . 
acrobatii aia pe sarma care intind coarda intre doua ferestre si cetele de cersetori care se bat cu ciomegele nu-l mai distreaza . 
dar tot va intinde biciul .
il va agita putin si acesta nu va lovi nefolositor aerul .
va lasa urme adanci-vinetii pe picioarele pustimii . 
ca o pedeapsa meritata pentru urletele lor asurzitoare .