trei e o cifra ciobita . doar in aparenta , ar spune mosul . in lumea mareata a dansului , a vazut totul : piruete , cazaturi , armonia corpurilor in zbor , legatura intre pasi , 1 , 2 , 3 , de la trei incolo numai zeii mai pot observa poezia ligamentelor . fractiuni de secunda matriciale , cand muschiul intins nu se mai supune legii gravitatiei . dincolo de asta , insa , e ceva , mi-a spus intr-o seara mosul , cu voce invelita-n taina . sub pielea fiecarui dansator salasluieste o insecta fumurie care se hraneste cu dorinte . alearga continuu prin corpul supus celei mai aspre discipline , ca o termita-soldat , si nu oboseste niciodata . cand omul doarme , ea vegheaza cu antenele intinse in lumea de umbra . cand dansatorul imbatraneste , se asaza cuminte intr-o incapere a sufletului . si devine amintire .
ingerii urca . ingerii coboara . ingerii urca , ingerii coboara . fac asta de cate ori e nevoie . ultimii supravietuitori ai planetei sunt patru barbati exemplari . barbatul 1 , barbatul 2 , barbatul 3 si venus . venus e asezat intotdeauna mai departe . n-ai zice ca e diferit , cata vreme adopta aceeasi pozitie : spatele drept , mainile incrucisate sub catifeaua neagra , picioarele intinse , varfurile trase mult inapoi ca la balerini sau gimnasti , gura deschisa , ochii goi . planeta e acum un camp imens strajuit de munti ideali pe care cei patru nu se-ncumeta sa-i urce . n-ar mai gasi nimic . stiu asta pentru ca asa li s-a spus .
dimineata , la pranz si seara gurile se deschid . trecand in zbor pe deasupra , ingerii arunca in cavitatile pofticioase adevaruri esentiale . sfatul e intotdeauna acelasi : " mestecati-le bine ! " joi a fost adevarul cu piatra ( " cine arunca o piatra , ii indeamna si pe altii s-o faca " ) ; barbatului 1 i s-a parut cam ranced , dar l-a mestecat ; barbatului 2 adevarul asta i-a cam facut greata , dar l-a mestecat ; barbatul 3 a spus " da " fara sa vrea , dupa ce l-a inghitit . venus a simtit ca ceva l-a zgaltait cu putere .
marti a fost adevarul cu mingea ( " mingea se rostogoleste inainte si inapoi doar daca vrea ea ; altfel , doar inainte " ) ; barbatul 1 a ras ca prostul ; barbatul 2 l-a imitat ; barbatul 3 a spus " ihm " ; venus a simtit ca vrea . daca duminica cineva i-ar spiona pe cei patru barbati , asa , cam pe la ora pranzului , i-ar vedea infulecand un adevar baban : " serpii , intinsi la soare , seamana cu un toiag . nu te sprijini niciodata in ei ! " ... adevarul e ca fiecare din cei patru sta zilnic langa un toiag . barbatii nu-l iau in serios . e , totusi , un adevar esential . barbatul 1 s-a atins de el din intamplare si a simtit ca-i rece . barbatul 2 nu se atinge niciodata de lucruri . barbatul 3 stie ca sarpele e langa el si-i e de ajuns . venus asteapta noaptea sa-l atinga .
problema cu venus e intotdeauna aceeasi . insensibil la marti , joi , duminica , pentru el zilele toate seamana cu apa dintr-un butoi , usor statuta , clipocind-clipocind . mereu a fost curios la cum suna cuvintele aruncate in sine . adevarul de duminica a sunat a provocare . si poate ca nici muntii ideali nu-s asa ideali . munti ideali de batut cu piciorul . adevarul de duminica e o provocare .
1. sunt o fiinta . 2. dar sunt si o frontiera . 3. am o limita . 4. dar pot fi o limita . 5. care mi-e limita ? 6. invelisul pielii imi vine in minte . dar el e discontinuu . 7. e intrerupt de alte tesuturi . e gaurit . 8. gaurile sunt vami . le poti numi frontiere . 9. ochi , urechi , nas , gura , anus , organ genital . 10. ele functioneaza in ambele sensuri . 11. spre inauntru . 12. spre in afara . 13. de la interior la exterior : sufletul ?
in primele minute ale filmului , iti spui : " la ce naiba ma uit ? un barbat viguros , afectuos si vesel , niste copii exuberanti , o sotie implinita , o afacere de succes in lumea filmului " ... dupa alte cateva minute , senzatia se intareste si te intrebi daca nu cumva ai ales gresit , pentru ca atata fericire poate fi plictisitoare ... stai , inca nu comuta , esentialul sta sa se petreaca : banii nu mai vin de nicaieri , traim in epoca bancilor care spun " nu " celor insolventi , barbatul incepe sa se erodeze la interior , la exterior incearca sa para calm , femeia e acolo ca sa-l sustina , copiii aia minunati par sa inteleaga ... o impuscatura si ...
ce faci in continuare ?
privesti pana la capat . merita . nu cauti nici un raspuns , dar , cu siguranta , vei gasi intrebarea .
[ FATHER OF MY CHILDREN , 2009 , regia Mia Hansen-Love ]
nu-s de acord cu cei care spun ca THE DOORS a fost o trupa fenomenala . le-a lipsit timpul si constanta care se numara in decenii . de la inceput a fost o trupa blestemata . sa traiasca in plina revolutie sexuala si sa i se ceara moderatie , sa aiba un solist inzestrat de dumnezeu cu voce , dar care nu credea in vocea lui , alcoolic fara moderatie , dar atat de pur in versuri , neputand sa priveasca in ochi audienta la primul sau gig , dar canonizat pe vecie de fani , nevrand sa recunoasca valoarea reclamei in epoca in care televiziunea lua avant .
nu cred in legendele care spun ca artistii trebuie sa fie alcoolici , cocainomani , nefericiti . o viziune interesanta a lumii THE DOORS . in documentarul lui Tom DiCillo . [ WHEN YOU'RE STRANGE , 2009 , regia Tom DiCillo ]
carne . tare , apetisanta . dar nu de vanzare . ar fi si greu , cata vreme vietuieste intr-un muzeu . nu stiu cat valoreaza azi pictura lui courbet , dar e cel mai adevarat tablou din cate exista . ii poate nega cineva frumusetea , aroganta ?
i-am inteles dintotdeauna pe realistii agresivi , care provoaca estetic . carnea asta a ajuns candva cadavru . dar cat a fost vie a avut incrustata in ea un adevar : poti sa scuipi , puritanule , dar nu poti sa ignori !
ii tot rasuna in cap o melodie bizara . ar dori s-o noteze . n-are pix , nici hartie . l-a plasmuit doar pe CELALALT .
ta-ra-ra-ra-ta-ta-ta-ra-ta-ta-ra-ra-ta-ta ... dumnezeu obosit . un gand al sau acopera cu ceata violet stelele . deprimant gand : CELALALT va actiona impotriva vointei sale . dar tot l-a creat . pedeapsa potrivita pentru opera de autoglorificare . exista , oare , ceva mai induiosator si trist decat imaginea unui dumnezeu batran , pierzandu-si timpul pe strazi universale , cu o avere irelevanta , cu toate bunurile in banca si casa transformata intr-un apartament golas , fara covoare , fara mobila , fara biblioteca , dominat de umbra unui supermarket ?
madeleine n-a stiut niciodata sa-l iubeasca . imaginile se suprapun ca holograme aurii . adevarul dragostei lui sta in detaliu . dar detaliul inseamna complicatie , elaborare minutioasa si indoiala . indoiala , mai ales , imposibil de alungat . madeleine in bratele altuia , madeleine in vacante solitare , madeleine vorbind cu voce joasa in receptor , madeleine cu cheile apartamentului strain , madeleine pe o straduta laturalnica , madeleine ... gust in cerul gurii ... CELALALT a ocupat tot mai mult spatiu in el . ii inchide cu regularitate usile , ii arunca vechiturile si roade cu dinti puternici indoielile . cand dragostea devine vulnerabila si nostalgia coroziva , se intrevad semnele rupturii definitive . toate astea i s-au intamplat lui dumnezeu .
CELALALT topeste tacticos in ulei de masline un kilogram de rosii taiate si curatate . adauga un catel de usturoi si patrunjel . n-ar strica nici putin busuioc . va estompa mai bine gustul amarui . ta-ra-ra-ra-ta-ta-ta-ra-ta-ta-ra-ra-ta-ta ... adauga , apoi , o jumatate de litru de supa de vita , sare , piper si un varf de lingurita de ... doar atat ... un varf de lingurita ... la constitutia madeleinei nu e nevoie de mai mult ... se gandeste ca prin metoda asta se pastreaza savoarea rosiilor si supa are gust proaspat ... acum nu-i mai trebuie decat o lopata ... pentru orele de dupa ... madeleine ... la cuisine de maman ...
cele mai misto replici de film le intalnesc vara . din " priscila , regina desertului " : " cum il cheama ? " , intreaba travestitul caruia i-a murit motorul in desert pe stapanul cainelui ... " herpes . da' daca-i cuminte se face bine " ...
cei saraci viseaza toata viata sa aiba suficienta mancare si sa arate ca bogatii . la ce viseaza bogatasii ? hai , ca stii ! sa slabeasca si sa arate ca saracii . right ?
disparut la 1910 . monstru sacru al literaturii ruse . a aruncat-o in fata trenului pe anna karenina , dar cu cata poezie . a murit el insusi in nenorocita gara astapovo .
asa l-am prezentat profesoarei mele de limba rusa in facultate pe tolstoi la prima noastra intalnire . si-a scos tacticos ochelarii , i-a aburit sufland asupra lor duh si i-a sters cu o bucata de catifea neagra . s-a uitat prin ei in zare . in tot rastimpul asta , liniste . s-au mai scurs asa minute bune . apoi , cele 10 studente au auzit : " poate ca tocmai punctele de vedere originale despre un scriitor sau altul ii mai salveaza de uitare ... asta nu inseamna ca sunt si adevarate " ...
mi-au placut dintotdeauna demitizarile . un tolstoi in calduri facand-o sa rada pe sofia , unul indoindu-se de invataturile sale crestine , de proiectul sau personal se prea poate sa fi existat . l-am iubit in paralel cu cartile sale uriesesti .
despre film doar atat : helen mirren exceptionala .
" candva , pe aici trecea un rau ... " e numele unui celebru film nostalgic . parafrazandu-l , as putea spune " candva , pe aici trecea ... o faleza " . orasul e logodit de cand se stie cu dunarea . viata lor sentimentala n-a cunoscut esecurile pe care oamenii si le rezerva prin complicarea fiecarui detaliu . paradoxal , cred c-a fost mai degraba bazata pe un contract foarte strict : ne cuplam , apoi , asa , inlantuiti , ca sa nu ne plictisim , ne raman la dispozitie suficiente clipe ca sa observam cum cerul se involbureaza spre est , cum viata se dezechilibreaza pe motocicleta , cum oamenii lasa in tarana amprenta picioarelor , apoi ne desprindem .
" ce crezi , incercam ? " , spun pustii astia . pentru ei , apa care inghite centimetru cu centimetru faleza pare o provocare . poate asa si e .
individul nascut cu un talent oarecare , ca si racheta , nu-si schimba ora de start a numaratorii inverse si nici chemarea din cauza ca unul i-a trantit un gainat pe coada lui magnifica . merge inainte .
n-am citit niciodata asemenea poveste . habar n-am de unde o stiu . e posibil s-o fi visat sau s-o fi scuipat azi dimineata cand m-am luat la intrecere cu vecinul de la doi . e o chestiune de onoare sa cracaneze picioarele ca si cum pe sub ele ar putea trece multimi uriesesti de furnici , sa scuipe in toaleta tot veninul amestecat cu zat de cafea , sa dea drumul jetului galben-fierbinte si apoi sa fredoneze un cantec marinaresc desi e un vajnic pensionar militar .
se plimba gol , din bucatarie in baie , din baie in balcon , din balcon in dormitorul cu perdele transparente , cu un penis subtirel ca un deget de copil . daca n-ar fi acel apendice , confirmand dureros legea gravitatiei , lovindu-se in trecere de lucruri , toate diminetile mele ar fi cumplit de anoste . cand corpul se afunda lent in scaunul pliant din balcon si picioarele se incaleca unul pe altul , omul traieste extazul .
e imbracat cu haine atat de subtiri , incat paianjenii ...
