miezul 197 , status nascendi

joc carti cu babanu .
coboram scarile apoi .
blanc .
mancam repezit .
ne vedem din fata si 
punem totul in scena .
blanc .
asa va fi ziua
dar asta face parte din rol .

prietenul asta implineste azi o mie de ani . de doua ori blanc .

miezul 196 , nu e nici un secret

cand sunt foarte obosita ma refugiez in imperiul lui mapplethorpe . cand lucrez sub presiune , tot acolo . e suficient sa inchid ochii , se poate intampla pe bancheta din spate , in plina epopee a mersului , in timp ce vorbesc cu cineva , si acel cineva va spune , ei , un simplu accident , o fluturare de pleoape , eu sunt insa departe , nu modific nici cu un pixel calitatea imaginii , ma plimb doar pe acolo . pentru ca pot .

lui ii datorez  aerialul de dupa . si faptul ca fotografiez .

miezul 195 , the moon riders

in fata coltului alb al lunii , ca un os proaspat ros , fiarele , dupa ce au inghitit toata carnea , satule , nu stiau in ce fel s-ar putea juca , distra cu acest instrument , ei , daca-l lovesc  la un capat poate sare si repeta miscarea ... apoi se plictisesc , iau niste funii , infasoara osul ala in ele si incep sa traga . sufocand luna .

miezul 194 , despre lucrurile care ma ating cu adevarat ,

nu scriu niciodata .
sa scrie altii .

miezul 193 , less is more

" am stiut ca s-a petrecut ceva ireparabil in momentul in care un barbat mi-a deschis usa acelei camere de hotel si am vazut-o in departare pe nevasta-mea , asezata si privind pe fereastra intr-un fel foarte straniu . s-a intamplat la intoarcerea mea dintr-o scurta deplasare in interes de serviciu , spune aguilar , si insista ca la plecare ea era bine , cand am plecat nu avea nimic care sa  anunte ceea ce urma sa se intample in lipsa mea , cu exceptia premonitiilor ei , asta-i clar , dar cum putea aguilar s-o creada cand agustina , nevasta-sa , prezice tot timpul nenorociri , el a incercat in fel si chip s-o faca sa-i vina mintea la cap , dar ea nu se lasa pagubasa si insista  ca de mic copil are ceea ce ea numeste darul vederii , sau o viziune a ce va sa fie , si numai dumnezeu stie , spune aguilar , cat de mult ne-a bulversat viata acest lucru . in randul asta , ca de fiecare data ,  agustina mea a prezis ca se va intampla ceva rau , iar eu , ca de obicei , n-am dat atentie prezicerii ei ; am plecat din oras intr-o miercuri , am lasat-o zugravind in verde peretii apartamentului si urmatoarea duminica , la intoarcerea mea , am gasit-o intr-un hotel , in nordul orasului , transformata intr-o creatura inspaimantata si inspaimantatoare pe care abia o mai recunosc . n-am reusit sa aflu ce i s-a intamplat cat timp am lipsit pentru ca , daca o intreb , ma insulta , este de necrezut cat de fioroasa devine cand se aprinde , ma trateaza ca si cum eu n-as mai fi eu , iar ea n-ar mai fi ea , incearca aguilar sa explice si nu reuseste pentru ca nici el nu pricepe ; femeia pe care o iubesc s-a ratacit in interiorul propriei minti , sunt deja paisprezece zile de cand o tot caut si mi-as da si viata ca s-o gasesc  insa treaba-i complicata , este groaznic de tulburator si al dracului de greu ; este ca si cum agustina ar locui intr-un plan paralel cu cel real , aproape , insa inabordabil , este ca si cum ar vorbiintr-o limba straina pe care aguilar o recunoaste cu greu dar pe care nu reuseste s-o inteleaga . mintea ratacita a nevestei mele este asemeni unui caine care ma musca , dar in acelasi timp imi transmite prin latraturile sale un strigat de ajutor caruia nu izbutesc sa-i raspund ; agustina este ca un caine famelic si grav ranit care ar vrea sa se intoarca acasa si nu reuseste , iar in clipa urmatoare este ca un caine vagabond care nici macar nu-si mai aminteste ca a avut candva o casa " ( laura restrepo , delir )

inceputul perfect al unei carti , care m-a determinat sa realizez fotografia . nici nu stiu ce e mai tulburator , o minte goala , ca cea descrisa mai sus , sau una mobilata cu lucruri inutile . raspunsul altadata . tu-l stii , cu siguranta .

miezul192 , mirosul ei e-n mine inca

AGORA , 2009 , regia Alejandro Amenabar .

biblioteca din alexandria , postprofeti si stiinta , credinta in toate , sistemul planetar al lui ptolemeu , ignorance , stupidity and love , agora imparte si misca ideile , oamenii se lasa dusi de ele ca de vant , caci ce e mai frumos decat o idee pe care o faci paine , guma , pamant sau dumnezeu , pana si zeii traiesc in agora , plictisiti de recele soclu pe care au stat pana acum .

placut vederii mele . dar nu e pentru cei care n-au tinut niciodata o carte in mana .

miezul 191 , sympathy for the devil

diavolul e gura care rosteste si reprezinta
ma reprezinta de la gat in sus 
n-are nici un interes sa para mai alb mai grizonat
ranit de cutitul frumusetii din el nu curge sange 
fluturesc zboara ca un abur in forma
de suflet 
de praf ganditor
rosu
albastru
am sa-l las dracului aici
sau am sa-l inchin 
in sticla de alcool etilic
~
~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~
fauna si flora
bufonerie tragica 
intr-o lume urduroasa-gri

miezul 190 , kick-ass

KICK-ASS , 2010 , regia Matthew Vaughn .

cea mai buna comedie de anul asta .

iei un tocilar si-l transformi in super/erou .

il iei pe nicholas cage , ii lipesti o mustata si-i dai un pistol . iei apoi un copil si-i pui o vesta antiglont . pistolul va trage , right ?

super/eroul isi face curaj sa se ia la bataie cu raufacatorii . el are o ranga , ei au un cutit . cutitul bate ranga , right ? dupa ce e injunghiat , super/eroul e luat pe sus si de o masina . comicsurile sunt asa un amestec de bunatate si optimism , right ?

de ziua copilului care purtase candva vesta , tatal ii face cadou o arma . traim intr-o lume cu curul in jos , capul trebuie sa ramana intact , right ?

super/eroul iese din spital . dar nu mai simte nici un fel de durere . pentru ca doctorii l-au luat cu ambulanta in costum de super/erou , toti vor crede de-acum inainte ca-i gay . uniforma impune , right ? super/eroul isi face pagina pe internet . iese in lume din nou . pe muzica celor de la prodigy . nici n-ai auzit de ei , right ? telefoanele martorilor incep sa inregistreze . te-ai uitat pe you tube lately ?

vrei sa-ti spun si restul ? :)) right ...

miezul 189 , in this hotel are guests

am intrat / ne-am plimbat la etajele pustii / atticus a stranutat particule cu energie / eu am inhalat pulbere de molii / as fi vrut sa scriu pe un perete cu degetul inmuiat in saliva "orgoliu " / atticus mi-a zis ca nu se face asa ceva intr-un loc parasit decat daca vrei sa te mai intorci / eu nu doream / mai mult din lene trebuie sa recunosc / am fotografiat de doua ori si de fiecare data s-a intamplat acelasi lucru / granitele nemarginite au explodat / restul a fost intr-un fel aplicare post-factum de teorie / stafiala .

miezul 188 , jucatorii

ca sa se poata respecta " sistemul conservei " adoptat , trebuia ca jucatorii sa plece de la koyokan la hakone fara a mai da pe-acasa . " conserva " insemna ca pana la sfarsitul partidei cei doi adversari nu puteau sa paraseasca locul unde se juca , nici sa se vada cu alti jucatori de go , ceea ce pe de o parte prevenea sfaturile din afara si proteja sacralitatea intrecerii , dar pe de alta facea sa se piarda ceva din respectul fata de personalitatea fiecaruia . era totusi un mod de a pastra corectitudinea infruntarii . cu atat mai mult cu cat intr-o atfel de partida , care se desfasura o data la cinci zile si urma sa dureze vreo trei luni , indiferent daca jucatorii ar fi cerut sau nu sfaturi , nu exista doar  un simplu dubiu , ci de-a dreptul teama de amestecul unei inteligente straine . desigur , in randurile jucatorilor profesionisti se manifesta o constiinta etica si o politete a artei lor , care ii face sa se retina de la a comenta o partida intrerupta , si cu atat mai mult fata de cei care o joaca ; daca regula ar fi insa incalcata o data , lucrurile s-ar repeta la nesfarsit " ( maestrul de go , yasunari kawabata ) 

**

mereu am fost tentata sa-i consider pe jucatorii de orice fel niste fiinte luminate de inteligenta . niste curiozitati aflate in nu stiu ce fel de relatii cu restul lumii .  

***

compartimentul femei , compartimentul barbati . oricat ar parea de ciudat , orice joc impune diferentierea . o femeie frumoasa fara talent la joc / sah / table / go / whatever starneste doar zambete ingaduitoare . una si cu talent si cu frumusete e o exceptie gustata . despre adami , numai de bine . sensibilitatea lor la frumos decurge armonios din faptul ca nu sunt nevoiti s-o posede . frumusetea . talentul le deschide poarta . doar cativa se sfiesc sa intre .

 ****

cand joc simt nevoia sa ma refer la propria-mi persoana folosind singularul . singularul persoanei a treia . ceilalti se simt ca la teatru . de revista .

miezul 187 , de/cupaj

poate ca la pisa oamenii sunt simple decoruri pentru a pune in valoare frumusetea ostentativa a turnului inclinat . in vreme ce volumele cladirilor au existenta in spatiu , oamenii se inscriu doar pe doua dimensiuni , ca schite de amanunt .

pe trotuar merge un domn inclinat . e de sticla si in el se disting toate organele anatomice . ele au volum si functioneaza ca la carte . domnii sunt pasiunile mele . acestuia i-am studiat ... urbanistica medievala .

miezul 186 , vision

trupul unui barbat astfel desfasurat incat
se zarea colina bizara a sexului
la cativa kilometri distanta valea gatului urcand spre muntele capului
si tot acel 
pustiu al torsului 
urmele unor balti obsedant de.secate 

miezul 185 , in me

mama l-a-nchis pe tata pentru cateva minute in pantece . cu ocazia asta mi-am cunoscut tatal .

buni a-nchis ochii intr-o zi cu liliac la fereastra . liliacul face ochii mari in fiecare an . si da mireasma .

eu mi-am inchis toti nasturii . miscare strategica . cat de aproape ai fost ? ai urmarit de la-nceput pan-la-sfarsit ? vreau sa zic , ai fost martor ?

trebuie sa fie unul din visele alea stupide . tragi draperiile , inchizi ochii si joci sah cu oile placide .

miezul 184 , atingerea

sta in vitrina . ar vrea sa se piarda in intunericul noptii . dar si mai mult ar dori sa faca un dus si sa se culce ...

trecatorul 1 : buna seara si tie !

trecatorul 2 : da ?

trecatorul 3 : aici eu pun intrebarile !

trecatorul 4 : gustul cafelei a fost cam ciudat ...

trecatorul 5 : revii mai tarziu ?

trecatorul 6 : hai , intra ! bine-ai venit !

trecatorul 7 : te-am luat ostatica pentru ca ...

trecatorul 8 : poti continua ...

trecatorul 9 : te rog sa-mi spui daca am uitat sa-ti dezleg mainile ...

trecatorul 10 : ce vom face ?

da , intr-adevar , gandi ea , o intrebare buna " ce aveau sa faca ? " ...

miezul 183 , show a little respect for the exhibitionists

ABSURDISTAN nu e doar numele unei carti a lui gary shteyngart . e si pilula de dimineata sau de seara atunci cand dam peste ceva care ar putea sa ne trezeasca rasul intr-un univers guvernat de reguli stricte in care apare fisura . ca o fusta minunata pe care ai dat jumatate din leafa ta pe o luna si brusc descoperi o spartura . ca se vad chilotii , parul pubian sau doar golul dintre picioare cand mergi , chiar nu mai conteaza . spartura exista , si gata .

 vulcanii din islanda dau peste cap viata planetei . europa , cea atat de deschisa la tot , experimentelor in special , e acum ... inchisa . nu e un virus , nu e o greva , nu e o decizie politica . e un nor care nici nu se vede . il (re)simt doar avioanele . cu ochiul liber daca privesti in zare nu detectezi nimic . intrebat din regie ce se va intampla mai departe , corespondentul unui post strain se scarpina putin , nu e nici o figura de stil , ramane blocat cateva secunde si apoi raspunde : " it's a volcano ! " ... in traducere , asta inseamna " tampitilor , it's the nature , cum sa prezici asa ceva ? "

un vulcan silentios , pudic as zice , si un reporter dezinhibat . hands offffffff !

miezul 182 , cautam aceeasi femeie

cand iesi dimineata din casa , pictorul scuipa enervat in dreapta , un scuipat gros , menit sa inlature gustul amar din cerul gurii , cearta cu nadine , telefoanele inca nedigerate ale proprietarului galeriei si somnul nedeslusit care se tinea de el ca un caine . ca o umbra . ba nu , ca un caine . de el te mai poti feri , umbra te-nghite in cele din urma .


cersetorul care-i starnea zilnic mila , asezat langa tomberon ca un buddha demn in templul sau dupa o cura drastica de detoxifiere , nu mai era acolo . fie ca halucinase , fie ca era atat de prins de munca sa , in seara precedenta i se paruse ca nefericitul se-nvelea c-o panza . o privire piezisa , mediata de becul din colt , deslusise o strada , o cladire si cativa copaci , parca familiari . ceva albastru , ar fi zis lapis-lazuli , ceva cupru , ca-n fotografiile vechi . strada e deci , pustie si pasii se-aud cu ecou ...




... se-aud cu ecou sirenele de la salvare in fast-food-ul in care M. priveste sandvisul generos , din care se iveste snitelul de pui , palpitand inca , salata , ce verde rahat , psihologul ii spusese de efectul benefic pe care poate sa-l aiba asupra mintii mancarea colorata , doar ca el dadea deoparte tot ce era verde la verde , tot ce era galben la galben , tot ce ... alaturi o grasana ciocolatie isi linge mainile si lui M. i se face scarba , dar nu inainte de a-si imagina hotdogul din mainile ei un falus cu robinet : ketchup si maioneza . maioneza si ketchup , spre satisfacerea tuturor grasanelor lumii . o lasase dimineata pe nadine cu suvitele ei rosii imprastiate pe pat , intorcandu-se lenesa intr-o parte si doar cu un ochi ca un sex imens la vedere . ii scrisese pe spate ultimul poem pe care-l muncise cu pixul , stiind ca ea se va uita in oglinda , si fesele si spatele arcuit si gatul delicat si ...
femeile vibratoare 
sunt singurele obiecte consolatoare
pentru americanul de mijloc
si pentru poeti , adauga amar , stiind ca de fiecare data cand ea evada din atelierul cu vopsele se muta in apartamentul ticsit cu carti si cu vechi lampi de cocote . apoi lucrurile reintrau in normal si nadine radea cu ochii " maine plec , iubitule cu brate-ncapatoare " . se mutase de opt ori si doar de sapte-l parasise ...


... il parasise mai intai pe proprietarul galeriei strazii de mijloc . pellisier ii  cumparase linistea , hainile de blana , culoarea parului , sentimentul nesigurantei pasarii in lume , sexul anal si pe cel oral , unghiile false si dreptul de a-si freca in fiecare noapte penisul de sanii ei . o cedase de bunavoie pictorului C. in schimbul unei expozitii personale , unei infinite camaraderii si luxului de a-si permite sa mai piarda . nu a strigat cuvinte ingrozitoare , nu a aruncat peste ea caldari de venin , i-a spus cu simplitatea lui de toate zilele doar pleaca ...


... pleaca hotul si tine sub brat un tablou rulat ca o tigara . senzorii galeriei nu s-au declansat . cand hotul e bun , se mai intampla . un singur tablou a furat . unul singur . ar trebui sa fie de ajuns . era amplasat chiar in centru . habar n-are cat va lua pe el , dar mai intai trebuie sa-l vada . singur . merge aplecat , cu capul plin de ganduri si cu mainile varate in blugi . nu stim despre el mai nimic . in maghernita in care sta toti il striga Macho . e de fapt pirpiriu . are in el o continua neliniste . daca ar avea coada , ar da din ea . dar nu are . straduta singuratica , gang , o usoara lumina .
femeie cu coatele rezemate in centrul compozitiei
cu una din cele mai goale priviri 
ever
poarta inel
crini uscati
un bust pe un raft
alb si cu putin albastru
o strada , o cladire si cativa copaci
totul sters dens prafuit
femeia are parul roscat
inspira gol 
neant
pierdere
nemaifiire
lui Macho nu-i place femeia . are in ea ceva subteran .  nepamantean . aerian . si demential . cutitul poceste chipul . face sa-i lacrimeze ochii . degetul racaie obrajii . si panza zboara-n mocirla ...


... in mocirla se simte cel mai bine frigul . umezeala urca precum seva copacilor si cersetorul se-nveleste cu ce gaseste . se-nveleste cu femeia . nu-i tine de cald . poate doar de singurata
te. 




[ foto : i lock my door upon myself , fernand khnopff ]

miezul 181 , ocheanul cu geometrii

vertical

aperitiv

orizontal

cognitiv

ocheanului incepe sa i se miste ca un dinte prima silaba o-chean

aparatul foto surprinde zambetul unei pisici artizanale

baletand pe sarma ghimpata

pe peretele gradat ca un termometru pana si coama vitei salbatice se rumenise si clopotele bateau 

egal si dulce 

miezul 180 , acummmmmm stiu

ce lipseste din orice film noir ... nimeni nu ucide stelele si luna in propriul lor culcus , infestand aerul cu mirosul 
rece si vascos al sangelui galben
coclit

miezul 179 , visu

alergam amandoi pe trecerea de pietoni . atunci nu stiam , acum da : distanta dintre noi era de un ... patrat . ma gandeam am ajuns rau , rau am ajuns , am ajuns sa alerg dupa un popa . i se desfacuse jos captuseala hainei si i se prinsese prizonier ariciul . nu era arici de mare . sa-l fi numit ciulin , faceam o nedreptate . il calcau pantofii in picioare la orice miscare negandita a sutanei si i-am zis " parinte , mai ingaduie o crima ... "

miezul 178 , fara nume

SIN NOMBRE , 2009 , regia Cary Fukunaga 

trenul cara fiinte vii , idealuri , bagaje de mana si asasini care cauta mantuirea . trenul intra in orase , dar oamenii nu vad veracruz , reynosa , ei se viseaza la new jersey . pamantul fagaduintei e greu de atins si prada epuizarii cad multi . LA MARA suna atat de frumos , dar e doar numele unei bande locale , in care nu-si gaseste locul  tatuajul in forma de lacrima .  arbitrariul , da .


 bang , bang ! muerte , moarte , death ...

miezul 177 , filosofie de ... 13 lei

se innoada situatie cu situatie 
obiect cu obiect
frumusete cu sclipat
sclipat cu frumusete
tacerea cu tacere 
se incordeaza de la o fiinta la alta arcuri 
se privesc ca si cum le-ai avea in fata
astfel ca firul privirii tale sa treaca prin ele 



colectia de inutilitati nu e total inutila 
nici un obiect nu e egal cu altul


V

miezul 176 , terminat

" castelele de furie " ale lui alessandro baricco ...

this motherfucker writes like faulkner .

dupa ce ani in sir am crezut ca nimeni nu mai vrea sa scrie exilandu-se in yoknapatawpha , nu pentru ca e greu , ci pentru ca e imitatie a vietii in timp ce mintea gandeste si glasul rasuna , ca si cum scriitorul e ventriloc de profesie , iata si nebunul . scriitura lui seamana cu buldozerul intepenit intr-o falie arhetipala . modernitatea in templul rusticului .

sa-i dam un premiu . 

miezul 175 , unde dispar

ALMA , 2009 , short animation , regia Rodrigo Blaas

unii vor zice " unde vor ei "
altii vor arata cu degetul spre mamaliga
prea putini vor spune ca in burta mamei
vreo doi se vor trezi sa priveasca-ntr-o scorbura 

:)) mai cauta !

miezul 174 , substitutes for the others

AIR DOLL , 2009 , regia Hirokazu Koreeda 

filmul incepe asa : e seara , trenul isi urmeaza cursul , un barbat melancolic priveste pe geam , coboara , intra intr-un supermarket , isi face cumparaturile , alearga spre casa cu ploaia cazandu-i pe umeri , intra , " i'm home " , povesteste ceva la masa unei femei intoarsa cu spatele la camera , cand obiectivul focalizeaza figura acesteia se vede o papusa gonflabila ... si barbatul continua sa vorbeasca ...

singuratatea omului modern e o boala de care n-o sa scapam prea curand ... obiecte sexuale sau fiinte ? zarul zice ca ...

barbatul face sex cu femeia gonflabila , " nozomi , you're beautiful " , ii sopteste tandru ... apoi o spala ... ii spala sexul , pierzandu-si mana inauntru si sapunind-o bine ... a doua zi o saruta si pleaca la lucru ...

sa ne miram ca , in lipsa , papusa incepe sa miste ? iese pe strada si ... ce cauta aceasta alice in lume ? ...

... restul e de experimentat vizual ( un scenariu de care m-am absolut indragostit ) .

miezul 173 , de ce iubim sambata , si nu femeile

1. ne trezim cu un sfert de ora mai tarziu ; timp suficient pentru " trebusoara de dimineata " ;
2. alergarea pe malul dunarii se sfarseste cu un " ah " in iarba , pe care putinii trecatori lenesi il iau drept extaz divin .
3. salutam batrana gasca de cartier si mai aflam noutatile : grecescu de la trei isi renoveaza apartamentul plin de molii si batrane doamne , catargiu a plecat cu salvarea ca sa nu se mai intoarca , optiunea lui onoae a fost sa-si mai cumpere doua pisici si sa-si inchida barul . acum e singurul lui client .


4. pranzul e frugal , aluneca-n stomac cu ajutorul unui lichid numit " viiiin " si se termina cu un sughit ( " cine naiba mai aterizeaza diseara ? " )
5. timp berechet de net , intermezzo cu m. si b. 
6. terminam , cu siguranta , azi " ierusalimul " lui goncalo m. tavares , pen'ca bat la usa alte doua tiparituri : " ce vreti , ma ? " 
7. seara , placizi , luam pilula ca in clip . azi medicamentul se da la marius .

miezul 172 , compozitie ratata

in acea zona periferica si difuza a vederii , care ne semnaleaza uneori obiecte esentiale , iisusul se clatina . il tin de maini doi dolofani , atenti mai degraba la farfuria zburatoare de deasupra decat la coastele fragile si la jumatatea de trup care a mai ramas . cealalta jumatate a disparut din senin . nu acum , in secundele in care vorbim sau scriem , ci chiar pe cruce . si n-a vazut nimeni . punem la socoteala doi talhari ?

dupa doua mii si ceva de ani distanta , spiritul e tot cocotat pe cruce , trupul tot pulbere si vant . bellini l-a desenat ca-n manualele de anatomie , sa-i priasca ciupercii . care roade , tot roade din ideile de o neobisnuita frumusete . 

[ foto : giovanni bellini , crist sustinut de doi ingeri ]

miezul 171 , classyfiction

" un barbat pe care japonezii il numeau gangyo a pornit spre un munte sacru ca sa deprinda invataturile lui buddha . cand s-a innoptat , s-a pomenit in apropierea unui cimitir , asa ca s-a culcat printre morminte . s-a trezit in toiul noptii cumplit de insetat . a intins mana si a scos niste apa dintr-o groapa din apropiere . in timp ce motaia , s-a gandit ca niciodata apa nu i se paruse atat de rece , limpede si gustoasa . dimineata si-a dat seama cu stupoare ca bause apa adunata intr-un craniu . i s-a facut greata si ii venea sa vomite . insa experienta l-a invatat ca , atata vreme cat dorinta e activa , discernamantul functioneaza . daca reusesti s-o reprimi , discernamantul dispare si atunci te multumesti la fel de bine cu un craniu ca si cu orice altceva " ( yukio mishima , zapada de primavara )

simt ca mi-e sete .

miezul 170 , casa e acolo unde ti-ar placea sa mori

oameni care se misca stand pe loc . frumusete la etaj . nebunie cu staif . o recunosti dintr-o ochire . e cea care lasa urme . tihna zilelor de dupa belle-epoque . eleganta nu moare in saracie . un ruj face cateodata minuni . nu-i nevoie sa ma crezi . plecari inutile in lume . lumea pare infinita doar cand o privesti dintr-un capat . si doua minunate actrite . fiecare celebrand talentul celeilalte : tu esti vedeta ! ba tu ! ba tu !

touching .

miezul 169 , read my skin

in fiecare zi , in camera pictorului se perinda zeci de femei . el atinge bratele , sanii , fesele , linia sexului fara prejudecati . fiind orb , nu-i nici un pericol , zic ele . insemnatatea practica a descoperirii e fantastica . melcul degetelor lui citeste pielea frumoaselor si uratelor lumii . intentiile se transmit rapid , mai ales daca sunt inofensive , asa ca femeile se oranduiesc in lant si lantul se-ntinde , peste tari , continente , din mama in fiica , din fiica in fiica , din fiica-n bunica . 

" stancile albe din dover ... " , i-a spus laptaresei ...

" sfanta catedrala din canterbury si asasinarea lui thomas beckett " ... a murmurat preotesei ...

" amiralul nelson , chiar el s-a plimbat pe aici ... " , a zambit nepoatei colonelului ...

" la portile castelului windsor multi s-au oprit " ... a soptit visator la urechea fecioarei emmanuelle ...

ceasornicul tresari ca un muribund . si tacu . pentru totdeauna .

" ce e maestre ?  - intreba nevinovata fecioara - degetele tale nu ma plac ? s-au incordat a spasm . pe jumatate m-au paralizat " ...

degetele pictorului s-au facut reci , tremuratoare . pentru moment , el se pierdu in cateva fraze confuze : " ah , nimic , copila ... o usoara oboseala ... pentru astazi ajunge ... "

o privi cu ochi albi , falangele fusesera fulgerate de stralucirea tenului , de linia pura a barbiei , a fruntii . ochi albi . ochi de fildes sau os .

" probabil - isi spuse - fiecarui om , un anume destin "

lumina lampii falfai cand fata inchise usa dupa sine . pictorul isi trecu mana prin flacara si astepta . sa scoata fum . pentru ca nici una ... niciodata ... niciunde ... 

[ a se rescrie . pentru cand voi avea ragaz . de gandire ] 

miezul 168 , WE HAVE BAND = propunerea lui april

luati de pe urechi castile , daca intelesurile refuza sa se reveleze .
asteptati putin .
asteptati anul 2040 .

miezul 167 , BIG BROTHER AND BBC

ascult la casti . big brother propune construirea unui elesteu , pentru ca apa ce se scurge in gradina sa devina utila .

unul carteste : sa se faca o comisie !

big brother observa ca apa nu curge egal si , deci , nu se pot calcula pierderile .

unul propune : sa se construiasca un acoperis !

big brother cumpaneste : dracul a mai vazut gradina cu acoperis ?

stenografa draguta vine cu o idee : instalarea in paralel a unei alte cismele , pentru a determina pierderile prin comparatie .

unul exclama : sa trimitem la specializare in strainatate doi muncitori !

big brother face deliberat o alegere : unul va invata acolo procedeele cele mai scumpe , ne-ar putea ruina societatea , al doilea nu se va specializa deloc in ceea ce trebuie , va fi interesat de zborurile galactice . big brother priveste dezamagit in jur . gradina va ramane tot salbatica . se aude-n fundal jazzul de portelan .



ceva neasteptat in gradina ? dumnezeule , sper ca ceilalti sa nu prinda de veste , ma vor scoate la pensie ...

**

trecand acum la lucrurile serioase , am vazut ieri seara o chestie pe BBC . intervievat in legatura cu campania electorala pe blogurile din marea britanie , ian dale spunea o chestie care m-a amuzat : candidatii nu vor bomborda blogurile oamenilor cu mesaje politice ; dar vor scrie pe blogurile personale o sumedenie de lucruri , in speranta de a-i convinge . inevitabil , vor spune si prostii . inevitabil , vor gresi . adversarii lor vor fi acolo pentru a le consemna , media le va amplifica si cateva zile vom avea un adevarat spectacol , conchidea mucalit bloggerul-politician .

... inevitabil , vor gresi . cum credeai ca vei scapa tocmai tu , poor , poor , big brother ? 

***

corin redgrave ...

miezul 166 , arheologie urbana

REQUIEM FOR DETROIT , 2010 , regia Julien Temple .

un documentar minunat despre maretia si decaderea unui oras . cercetand ruinele , afli " ingropati " acolo mii de oameni ce puteau lasa omenirii opere stralucite . unii au si facut-o . in urma lor raman cladiri bantuite , insemnari si cifre , ultimele , mai ales , nefolositoare in veci .

oras - cimitir . amintirile se fac tacere de mormant . guri cascate peste care pamantul pare aruncat de suflul unor bombe , capete fara corp si burti umflate , asa arata pe alocuri detroitul . intestinele , organele si toate celelalte care de obicei putezesc inauntru acum se revarsa pe iarba , la soare .


coloana sonora remarcabila , marca motown records , peste care intra ca un puber Eminemul candva revoltat . azi doar revolut .


america se prajea candva la soare de placere . azi a descoperit cancerul de piele .

miezul 165 , RIP

interesant , in plina era de consum , cuvintele se abreviaza . oamenii nu le mai folosesc la kilogram , ci feliate sau preparate in vid . 

de vreo trei ori mi s-a spus zilele astea " mai pove ... "
un amic internaut imi trimitea o fotografie intitulata " faga ... trip "

cuvinte-contrase
cuvinte-ghemuite
cuvinte-entorsa

cum prescurtezi albul si negrul ?

miezul 164 , in ou

in ou e o casa exceptionala 
fara ferestre si fara intrare
pe dinafara grandioasa 
inauntru scunda si fara podea
alunecoasa si moale
ca o coca

miezul 163 , la manastire

cum se cheama atunci cand ajungi la 10.10 in statie , uiti ca tramvaiul spre lacu-sarat merge din ora in ora si astepti pana la 11 ? da , asa se cheama ...

- la malaga se mai fac ochelari ? - intreaba la 10.25 o tanti pe un domn .
- alaltaieri se mai faceau , raspunde domnul amabil .

in tramvai , muzica manelistico-gumilastica . 12 tineri , 12 apostoli pe numaratelea , au cu ei un set de pahare de unica folosinta , niste caserole cu mici , un casetofon si bere . chef la manastire ? nu , in padurea din imprejurimi .


pe aleea principala , intalnire cu domnul zbarcea " saru mana , conita , sa nu va mai recunosc ! " . asa e dumnealui , din alte vremuri , si bine face .








in biserica , intreb o maicuta : " pot face o fotografie ? "
primesc cel mai candid raspuns : " azi e pastele , s-a inaltat iisus si trebuie sa-l cinstim facandu-i voia ... dar afara puteti " 
" corect " , exclam cu voce tare , desi gandul s-a vrut doar in capul meu .


iese dupa mine . " dar nu vreti sa intrati la manastire ? acolo nu e nimeni si o sa vedeti si serele cu flori " ... zambesc . candida .






maicuta se mandreste cu tufele ei de flori , eu le laud , o intreb de munca grea si-mi zice ca toate trec daca ai inima usoara , dar florile ? aaa , florile ? le ducem la vanzare in oras , banul ne ajuta sa supravietuim , dar nu e totul , nu ? intreb si zambesc , cum vine , asa se duce , conchide maicuta sagalnica .




lacul isi doarme somnul de veci . un somn plin nu cu pesti . cu gandaci rosii care zboara haotic prin aer .






ah , padure , ce-ametitor te clatini !





drumul spre casa implica vreo 8 kilometri pe jos . o bisericuta pe dreapta , o minge in aer , un urias aparut pe neasteptate si dumnezeiesc miros .







NOTA REDACTIEI : cititorii sa scuze calitatea fotografiilor . ele raman astazi neretusate . :) spre cinstirea dumnezeului digital .

miezul 162 , curvature of space

chiar daca produsele mintii sunt pretuite , parerea generala e ca actele gandirii si ale creatiei fiind spontane , rezultat al reveriei si lenei , ele trebuie sa coste putin .

cat ar costa curbarea spatiului ? 


pentru cei care privesc la rece fenomenul , nimic .


la mine s-au contabilizat un deget aratator defect , de la atata click stanga , si o mana amortita vreun sfert de ora .


la cos cu spatiul ! la cosul internautic !

miezul 161 , promenada

ne viziteaza fel de fel de oameni , unii sunt voiajori sau turisti onesti , altii straini de arta scrisului sau de a constructiei nemuritoare . onorurile cu care ii primim sunt corecte , nimic mai mult .

pe oamenii din nord , specialii , ii regretam atunci cand se afla departe , le pastram o farfurie si o cana langa a noastra , pentru ca ei inteleg viata planetei . 


ieri am fost gazda . m-am infundat in fotoliu , i-am ascultat , i-am iubit , i-am lasat sa ma muste , sa-mi fure cercul sau bicicleta , am iesit cu detectivii , ca sa nu ma mai caute nimeni .


36 .

miezul 160 , silent movie . horror .

ziua aceea durase 23 de minute . 

regizorul ii zisese actorului principal sa se tarasca pe burta prin culoarul deschis al etajului si sa se ascunda in closet . acolo avea sa dea peste el vampira care sa-l goleasca de sange cu o satisfactie demonica . scenariu idiot , gandise actorul , dar unul care avea sa-i plateasca chiria pe cateva luni , aureoland cu un aer de fericire domestica locuinta cu miros batranicios . 

n-am inteles niciodata ce s-o fi petrecut acolo , limbile de flacari se catarau ca niste maimute , ceva se petrecuse , iar pe bulevard oamenii descalecasera de pe motociclete , privind spre acoperisurile din jur . vorbeau si gesticulatia lor se amesteca cu zgomotul motoarelor . 

te-am avertizat ca n-ai sa ma poti urmari , mi-a spus cu un aer distrat tanarul de langa mine , isi aprinse o tigara , isi smuci umarul si-mi ceru sa-l urmaresc mai departe , doar eu eram cea care i-o ceruse . 

 vampira era departe de versiunea femeii fatale gen toc inalt si buze carmin . nu se putea ca o asemenea actrita sa stimuleze extraordinar energiile pana la a-i paraliza pe cei din jur , dar chiar asa se intampla . de fiecare data dura doar 23 de minute .

vine . nu-l priveste . ia o foaie de hartie si un creion . se asaza pe gresia rece . nu-i pasa . deseneaza ceva . e foarte prinsa de acel ceva . scrie cateva cuvinte . priveste in gol . nu rade . nu canta . nu fumeaza . sta . apoi se departeaza . curios , el se apropie . ia hartia . citeste . groaza ii albeste chipul . scapa hartia . ea reapare . sta langa el . nu-l priveste . o mana il mangaie . chipul ei se apropie . chipul lui nu mai exista . dintii facandu-si loc in artera . momentele cele mai rodnice . 


" in tine sunt eu "

actorul de langa mine ramane cu privirea in gol , cu degetul sprijinit de tampla . nu-si aminteste de omor , nu-si aminteste de incendiu . doctorul i-a recomandat odihna . sanatoriul are brazi inalti , iarba si termite .

miezul 159 , si linistea se plimba deasupra apelor

Doamne -eli eli lama sabahtani ,  cat esti de delicat ! dupa toate ineptiile , inca mai incerc sa te scuz printr-un cuvant agreabil . tu ridicol ? papusa persoanei tale , PERSONA-PERSONA , are ceva superb , cum sta asezata pe soclu , deasupra gandului meu , scotand cuvinte intelepte ... 

triumf deplin al vietii . pe verticala .