miezul 158 , crime scene

te trage in ruinele unui labirint infundat
iti arata cochet florile sifilisului ei
si urmele nevindecate ale biciuirilor succesive 
te strange in brate 
si sarutarile crispate aduc cu lupii razand 
se desprind astri
bufnesc in caderi colosale
salveaza salveaza iti zice prin samanta ta viata planetei 
la final sangele tau se sparge peste continente ca un pahar 

cutitul rade complice

miezul 157 , curios ,

reinhardt s-a intrebat si acum doua dimineti :
- where to ... ?
ecoul i-a raspuns :
- to ... !

miezul 156 , the last dinosaur

a fost bucuros ca a nimerit singurul apartament disponibil in aer  liber . in el e liniste . fereastra principala se deschide invizibila spre fluviu . priveliste incantatoare . asemenea lighioane au nevoie de tihna . izolarea de multimile zgomotoase e primul lucru pe care ar trebui sa-l ofere un hotelier priceput .

cand isi dezmorteste oasele a incantare , se aude un abia perceptibil uruit metalic .

miezul155 , flavor of reality

el conduce , ea gandeste . la fel de bine s-ar putea ca el sa gandeasca si ea sa conduca .

" ar putea fi mai atent la viteza , poftim , a lasat masina verde sa i-o ia inainte , mototol , dintotdeauna a fost asa , ce-oi fi vazut la el in tinerete ? ma rog , arata bine , dansa binisor , saruta acceptabil ,  dar sforaie ingrozitor , dumnezeule , spune glumele alea tampite la petreceri , de-mi vine sa intru in pamant de rusine , si dimineata ma priveste cu ochi de bleg cand ma-ntreaba ne trezim , draga , sau ne mai mangaiem ? puah , auzi , la varsta lui ... daca as apasa acum pe acceleratie , cu siguranta i-as vedea capul zdrobindu-se ca un ou cu galbenus pe parbriz ... si apoi ? si apoi ar trebui sa inveti sa conduci , proasto ! "

- am ajuns , draga !
- vad , iubitule !

el nu gandeste . ea nu conduce . desi s-ar putea sa fie si invers .

miezul 154 , a fost motivationala de luni

vezi si tu ce vad eu ?

miezul 153 , know me !

ce palavrageala monotona sa-i spui unuia sau altuia eu sunt asa si pe dincolo , crede-ma ! o bolboroseala ca asta nu e ceva perfect si albastru . adevarurile nu iau infatisare obiectiva . se regasesc in muzica , in efecte , da , am scris bine , si in afecte , in groaza , in dezgust , in lacrimi .

azi ne rezumam la muzica . muzica e o cutie pe care o indesi zilnic cu cate ceva . partea nostima e ca nu se umple niciodata . partea proasta e ca , dincolo de ceea ce-ai gustat candva , noul are aroma de fad . cea mai buna trupa englezeasca venea din leeds . spun venea , pentru ca s-au risipit ca fluturii . in cutia mea muzicala incap opt metri de hartie igienica , dar niciodata indeajuns THE MUSIC .




adolescenti , acum tineri de-a binelea , isi gasisera de la inceputul anilor 2000 rostul si expresia .




spirit dinamic si primordial , cineva declara ca oamenii exista . dar sunt ei , oare , cu adevarat ?






scriu concis , insotind faptele cu formule ce nu depasesc cateva randuri , pentru a fi citita usor de cei carora le plac chimia , fizica si spectroscopia .





asculta si taci . ordinea e importanta .

miezul 152 , to kill = killer ?

REVANCHE , 2008 , regia Gotz Spielmann 

cel mai mult imi place cand banca pe care ai stat pana ieri , dezmortindu-ti oasele , facandu-ti exercitiile zilnice , golindu-ti mintea de tot si de toate , azi e ocupata de altcineva . desigur ca politetea te-ndeamna sa dai buna ziua , sa schimbi cateva nimicuri cu omul acela si sa fii franc asa cum n-ai mai fost , pentru ca unui strain ii spui lucrurile la care nici psihologul nu are acces . linia pe care merg un politist si un infractor e atat de ingusta , ca uneori fac schimb de roluri . si atunci nu stii cine sufera mai profund si cine are a doua sansa sa redevina om . pariorii sa mizeze macar o data cu mine pe criminal .

b. o fi ramas  , oare , impresionat de  nefericirea femeii care vrea un copil cu orice pret ? habar n-am .




KISS ME , KILL ME , 2009 , regia Yang Yong Hyun

cu siguranta ca m-am gandit sa-mi schimb profesia . pot fi rece , detasata , pot ucide cu o vorba , cu o arma nu mi-a trecut prin cap inca .  frunzele zboara prin vazduh dintotdeauna , descriind caligrame savant de simple , si ce misto e cand abandonezi cateva secunde lucrul serios pe care-l faceai ca sa contempli nu gravitionalul , ci curgerea . si asta se intampla sa fie uneori starea de gratie . iubirea vine dupa . la asta sa reflecteze un asasin platit atunci cand ... ?

miezul 151 , nevertebrate cu ochi

sa-mi expun luminii adevaratele mele ganduri , in afara de faptul ca imi pare o indecenta , e o treaba foarte obositoare , ca atunci cand , legata la ochi in mijlocul autostrazii , mi-ai cere sa raman impasibila , straina de goana masinilor de langa mine .

valea , valerio !

puzzle .

miezul 150 , cicloapa

daca as avea 5 ochi , fiecare ar fi cat se poate de ocupat .
nr. 1 ar vedea pe unde mai calatoreste hogan in " cartea fugilor " , facandu-i pe plac lui le clezio .
nr. 2 ar inspecta avid-gravid adevarul unei societati fundamentaliste , " citind lolita in teheran " , sau memoriile despre carti ale azarei nafisi .
nr. 3 s-ar delecta turceste nu cu baclava , susan , bairam , ci cu povestea-halima din " cartea neagra " a lui pamuk .
nr. 4 ar deveni si el adolescent , bantuit , regasit , declarat pierdut , pur si ultragiat , convins ca " viata e in alta parte " , cum credea milan kundera .
 nr. 5 ar pune fluturii la insectar , pe mademoiselle o , pe surorile vane , vorbind ruseste deasupra " povestirilor lui vladimir nabokov " .


doi ochi ma incomodeaza al naibii .


un singur ochi citeste  :
puteti sa va inchipuiti asa ceva ? un aeroport imens , pustiu cu acoperisul plat intinzandu-se sub cer , iar pe acoperis , un baietel asezat intr-un sezlong , privind drept in fata . in toamna anului 1995 , dupa ce mi-am dat demisia din ultimul post de profesor universitar , m-am hotarat sa-mi fac o placere si sa-mi implinesc un vis . am ales sapte dintre studentele mele cele mai bune si le-am invitat la mine acasa in fiecare joi dimineata , sa discutam despre literatura . ruya dormea intinsa pe burta , cufundata in intunericul tihnit si caldut , in povarnisurile , vaile umbroase si colinele albastre , moi ale plapumii cu carouri albastre care se intindeau de la un capat la altul al patului . cand mama poetului se intreba unde anume fusese conceput poetul , doar trei posibilitati intrau in vederile ei : o noapte pe o banca intr-un parc public , o dupa-amiaza in apartamentul unui prieten al tatei poetului sau o dimineata intr-un colt romantic din imprejurimile pragai . urmaream ganditor cu tocul umbra rotunda , tremuratoare a calimarii .


ochiul nu stie sa puna gilimele . el citeste textele ca un intreg . fura de colo putin , carpeste dincolo si lasa in urma ochiurile altui text . toate textele sunt un TEXT . in subteran , undeva , o masina de scris bate intruna tastele . culoare imense adapostesc suluri uriesesti de hartie si textul se tot scrie scrie scrie ca un  b   l   e   s   t   e   m

miezul 149 , elefantine

noutatea marunta toceste simtul cumpatarii .
si se vad cateodata pe fereastra fiinte greoaie si inexpresive , somnolente in amenintatoarea lor agresivitate .

personalitatea se tampeste , se anchilozeaza fara nou . si , ca orice disparitie , lasa in urma un manechin .

:) doamne pazeste si apara !

miezul 148 , to dive is NOT to fly

CRACKS , 2009 , regia Jordan Scott .

exista greseli care nu se pot repara . un om nu e un orologiu pe care sa-l duci la ceasornicar si sa-i spui : " reparati-l , va rog , inseamna atat de mult pentru mine ! o sa reusiti ? da ? vai , cat ma bucur , e in familia mea de generatii si , pur si simplu , nu ma pot desparti de el . astazi nu se mai fac asemenea bijuterii . va dati seama ca are valoare sentimentala , nu ? "

nu te poti juca nestingherit cu mintea celui mai slab ca tine . si nu poti corupe sexual un copil doar pentru ca ai nevoie de audienta si admiratia din ochii lui te poate face sa simti adierea zeilor . stiu ca ti-e foame , dar te poti abtine ?

 vizual ? dincolo de excelent .

miezul 147 , pace tie , calatorule !

citeam deunazi ce zicea un guru in tibet : pastreaza-ti constiinta treaza cand mergi , cand stai jos , cand mananci , cand dormi . vax .

nu stiu ce-mi place mai mult . starea de transa a dervisilor dansatori , ruperea din concret , sau felul in care-si tin mainile : una indreptata in sus , sa primeasca fluxul divin , una privind in jos , spre a-l lepada pamantului ...

miezul 146 , the shadowplayer

... cand l-am vazut ca se plictiseste ,  i-am zis ca e nemuritor . ciudata reactie : in loc sa planga , sa se vaicareasca , ah , ce pacoste , ah , ce demential , ah , nelinistea , ah , ne/minunea , mi-a sarit de gat . a fost nevoie de garda personala sa opreasca asemenea efuziuni sentimentale . nu si-a trantit fruntea de podeaua de marmura , a izbucnit in hohote de usurare .

i-am implinit dorinta . curse , femei , jocuri de carti , faima , respect .

peste inca zece ani a venit din nou . mi-a explicat ca n-are nevoie sa traiasca o mie de ani , doar zece , dar acesti zece sa fie cei mai frumosi din viata lui .

 i-am implinit dorinta . 

daca ar fi sa judec dupa faptul ca n-a mai aparut cu nici o rugaminte  , cred ca e fericit si profita din plin de cei trei ani de satisfactii maxime care i-au mai ramas  .

miezul 145 , zupa

omenirea si-a propus de timpuriu sa se imbrace calduros , sa calatoreasca agreabil , sa manance bine . 

cei mai luminati oameni au stabilit ca hrana nefiarta e daunatoare . au recurs , deci , la binefacerile focului . o bucata de carne se mesteca mai bine daca e trecuta prin valvataia focului . sau daca e scufundata in apa , patrunsa de fierbinteala , alaturi de cateva zarzavaturi , cartofi , ceapa , telina si morcovi . e adevarat ca cele mai gustoase sucuri , sangele cald , mirosul de piele dispar prin fierbere , in schimb se obtine o zeama spornica , generoasa , cu care pot fi multumite gurile celor infometati  .

unii numesc acest subprodus zeama , altii ... supa .

miezul 144 , proverbialele ape calme

de cateva luni , ma tot suna trei telefoane distincte . cu greu imi pot imagina ca in spatele acelor telefoane se afla oameni . de altfel , nici n-am fost curioasa sa verific . nu le-am raspuns niciodata . ele continua sa sune , ca spre a confirma ca unele lucruri in harababura acestei lumi sunt constante . 

avantajul eroului e ca poate manca pe altii , iar el nu poate fi mancat . sunt eu un erou ? sa fim seriosi , cum spunea michel , doar o exhibitionista . 
0727894941
asta pentru cazul in care altii doresc ca telefonul meu sa inghita telefoanele lor . in stomacul lui incap zeci de mii . chestia misto e ca nu defecheaza . arunca in uitare totul .


azi il voi suna pe raul p. ii sunt datoare . si atat .

miezul 143 , revazand doua bucati in marginea unor obsesii

DER UNTERGANG , 2004 , regia Oliver Hirschbiegel 

prima oara cand am aflat despre albert speer eram la liceu si cititoare desavarsita de " magazin istoric " . cand zic desavarsita , e clar ca eram singura ciudata din clasa cu asemenea apucaturi , care facea adnotari si visa sa deseneze un triptic cu cei mai anapoda conducatori ai lumii in trei versiuni : " pantaloni de gradinita " , " corset viril " si " lunga varsta atarnand pana-n pamant " . habar n-aveam pe atunci ca la anii batranetii lucrurile mai intra la apa , nu se lungesc . de ce nu l-am ales pe hitler , ci pe speer , arhitectul , asta mi-a fost clar din primul minut : primul nu avea umor , pe-al doilea nu-l puteam " citi " asa usor . ocultul speer , in limitele megalomaniei lui si a lui hitler , visa sa construiasca edificii in asa fel incat ruinele acestora sa intreaca in frumusete amfiteatrele antice grecesti . gandea inca de la inceput in parametrii aparitie-evolutie-stingere , dar la scara greu de imaginat de mintea umana . am revazut filmul nu pentru subiect , nu pentru executia artistica , ci pentru un singur personaj , episodic aici . arhitectura ca ideologie . ah , caderea ! n-am mai intalnit asemenea fascinatie a puterii in linii si forme decat la constructorii piramidelor egiptene .

si inca o chestie . inainte sa darame si sa se doreasca reconstruirea berlinului din temelii , speer a vrut sa fotografieze totul . locuinte , drumuri , poduri , sufragerii , bucatarii , pana si oamenii existenti in respectivele case . fotografiile se pastreaza si azi . ca un fel de memorie cheala a vremii . voiau sa reconstruiasca in timp ce oamenii aia inca traiau ... hmmm . in 2004 , un documentar interesant relua subiectul speer . intrebat inainte sa moara de ce tocmai acele constructii grandioase , speer raspundea cu o voce senina ca nu se dorea inocularea sentimentului de micime oamenilor , ci sa-i faca sa gandeasca , sa actioneze ca o singura minte . tulburator de infricosator .


 

 SPOORLOOS ( THE VANISHING ) , 1988 , regia George Sluizer


si asa ajungem la a doua obsesie . deloc periculoasa , pentru ca se desfasoara in spatiul circumvolut al craniului personal . " cum ar fi daca ... ? " ... stiu , e o intrebare idioata , pentru ca lucrurile sunt asa cum sunt . o a doua sau o a treia varianta a lor prea putini o traiesc . nu pentru ca oamenii n-ar avea imaginatie , ci din comoditate . primul lucru intalnit e si cel ales de obicei . dar sa revin . cum ar fi daca nu ti s-ar termina benzina in tunel , ci la un metru dincolo de el ? cum ar fi daca ai sti ca cel aflat la cativa pasi de tine vrea sa te omoare ? cum ar fi daca macar o data criminalul s-ar intalni cu ruda victimei si i-ar explica politicos de ce a facut lucrul abominabil ?  cum ar fi daca te-ai lasa ucis doar ca sa experimentezi si tu ce-a patit iubita ? nu , asta nu ! cum ar fi ? hai , la culcare , copii !

miezul 142 , ganduri albe

a suporta cu nepasare evidenta peisajului .
spermatozoizi betivi , disursuri , viata proaspata .
frumoasa .
apetisanta .
l-am visat pe sfantul anton facand drumul inapoi spre reptila . pana la reptila .
frumos .
apetisant .
alb .

miezul 141 , cicatricea

pe acolo se cobora in adanc . in fiecare dimineata , isi lua libertatea de a baga capul in locuri inguste . reusea , de altfel , de cele mai multe ori . cel mai bine a fost cand si l-a introdus in spartura grilajului , evident dupa ce trecuse ascensorul . daca ar fi avut palarie , ar fi pierdut-o , fara indoiala ; ascensorul ar fi ghilotinat-o .

o vreme a plutit in fiinta .  a gasit o foarte convenabila sala de cinema . pe ecran , o palarie imensa . a luat-o si de cand o poarta se simte barbat . se gandeste cum i-ar fi aratat chipul daca in jurul capului gol gol gol gol ar fi avut doar un bor lat si atat ...

 in oras inca se mai gasesc palarii . de acoperit ochii si sexul . daca duci doua degete in dreptul sprancenelor , iese un salut perfect , la interferenta clarului cu obscurul .

miezul 140 , mare interioara

bicicleta ,
ziarul , 
naveta cosmica , 
televiziunea , 
cocaina , 
bombele 
schimba identitatea pana la a nu mai putea fi recunoscuti .
marea interioara incearca sa ne readuca acasa .


suna a incercare .

suna a masturbare .
ce-ti pasa , uratule ?

miezul 139 , the gossip

cica adevarurile absolute nu-ti dau voie ... sa te usurezi .
:)

miezul 138 , o intrebare

ucizi napraznic furnica ce incearca sa se strecoare printre degetele picioarelor , schimbandu-i alunecarea buimaca intr-o dunga abia vazuta .
ucizi pasarea care ti-a umplut causul palmei , printr-o taiere dezordonata care amesteca sangele si penajul . 
umbrele lungi ale toamnei .
cu siguranta , te-am ucis , candva , si pe tine .
lucrurile si umbra .
dar umbra ?

miezul 137 , eternita

conceptul lui david byrne ? politica si muzica .
dar nu politica ajutorarii saracilor , nu politica salvarii speciilor pe cale de disparitie .
politica pe care o aratam cu degetul .
cei care-au uitat-o pe imelda marcos o redescopera . dupa revolutie , citisem despre vesmintele , podoabele si sutele de perechi de pantofi ale acestei frumuseti . nu doar in politica romaneasca femeile sunt curve , iar barbatii prosti si ticalosi .


istoria - spirala sau gaura de vierme ?

miezul 136 , cel mai frumos poem al zilei ce s-a scurs

Sir Patrick Spens 
The king sits in Dumferling town
    Drinking the bluid-red wine:
'O whar will I get a guid sailor
    To sail this ship of mine?'
Up and spak an eldern knicht,
    Sat at the king's richt knee:
'Sir Patrick Spens is the best sailor
    That sails upon the sea.'
The king has written a braid letter
    And signed it wi' his hand,
And sent it to Sir Patrick Spens,
    Was walking on the sand.
The first line that Sir Patrick read
    A loud lauch lauched he;
The next line that Sir Patrick read,
    The tear blinded his ee.
'O wha is this has done this deed,
    This ill deed done to me,
To send me out this time o'the year,
    To sail upon the sea?
'Mak haste, mak haste, my mirry men all,
    Our guid ship sails the morn.'
'O say na sae, my master dear,
    For I fear a deadly storm.'
'Late, late yestre'en I saw the new moon
    Wi'the old moon in his arm,
And I fear, I fear, my dear master,
    That we will come to harm.'
O our Scots nobles were richt laith
    To weet their cork-heeled shoon,
But lang or a' the play were played
    Their hats they swam aboon.
O lang, lang may their ladies sit,
    Wi'their fans into their hand,
Or ere they see Sir Patrick Spens
    Come sailing to the land.
O lang, lang may the ladies stand
    Wi'their gold kems in their hair,
Waiting for their ain dear lords,
    For they'll never see them mair.
Half o'er, half o'er to Aberdour
    It's fifty fanthoms deep,
And there lies guid Sir Patrick Spens
    Wi'the Scots lords at his feet. 

o , lang , lang ... may their ladies sit ...
o , lang , lang ... may the ladies stand ... asta am tot fredonat ...

[ la autori il trecem pe-un truver ; anon , cica ; intelegi , moncher ? ]

miezul135 , amanta decapotabila

in jurul resedintei ei s-au instalat dintr-o data blanariile furnizorilor , bijutierii , reprezentantele caselor de moda , cizmarii regali , plapumarii regali , covrigarii regali , hingherii regali , cersetorii regali , borfasii regali .

mintea ei - vestibul cu fereastra la strada . 

vizitele regilor nu mai contenesc . tin discursuri , dau si primesc mese . ea prefera fasolea cu putin cimbru . tare le-ar da un damf de usturoi . in schimb , glumeste cu ei si de cateva ori pe luna da sah la rege . ei saruta maini si-i prind in piept medalii . 

fuck !

unde au invatat lighioanele solzoase discursul patetic , cu perioade largi , construite cu luciditate , cu atata logica ferma , dezvoltand un subiect , si inca ce subiect ?

miezul 134 , muzica lenta de adormit ... eul

e momentul de rascruce al vietii lor . isi dau seama ca sub soare incap amandoi , cu atat mai mult cu cat se numesc steve1 si steve2 . steve2 e mai aplecat spre frumusetile lumii si pictat cu gri la tample . frecventeaza aceleasi locuri , raul de munte le spune amandurora pe nume . de fiecare data steve1 e cu o treapta mai sus , steve2 coboara in esenta . individualist e doar steve1 .

o metafora vizuala .

miezul 133 , taxi

foarfeca este uriasa . o data ce incepe sa actioneze , urma taieturilor ei ne ingaduie sa apreciem tensiunile . pentru ca urmele sa fie mai adanci , nu trebuie sa facem altceva decat sa strangem putin mai mult surubul .

invaziile mongole in asia , disparitia amerindienilor dupa sosirea albilor palesc in comparatie cu simplul fapt de a fi urcat cu forta intr-un taxi de care n-ai nevoie . maniacul pandeste la colt .

[ foto : takeshi kitano ]

miezul 132 , uneori un simplu click ajunge

THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO , 2009 , regia Stieg Larsson 


istoria inca se construieste recent . cineva alaturi plange , cineva dincolo e violat . nu se aude muzica de nici un fel , abia acum se straduiesc sa inventeze una . nici sa planga nu stiu . fiinta umana e construita integral din lut . sunt curioasa care crapa prima . 


o imitatie reusita a lumii in care traim . totul e pictat pe o fasie de panza cu talent . de la un capat cineva trage de ea uniform , de aici senzatia de curgere a apei . e reusita , desi se va zice ca filmu-i feminist sau se va inclina balanta spre sexism .

orice discutie in contradictoriu promoveaza un film . de vazut . 

[ CORECTIE ABSOLUT NECESARA : STIEGG LARSSON e scriitorul , si nu regizorul . nu am dat fuga sa caut sa remediez integral greseala , pentru ca nici bursucul n-a vazut filmul . dupa vizionare  o vom face ]

miezul 131 , so many crimes ...

inspectorul polidori simtea ca devine pe zi ce trece mai mic . si nu era faptul ca hainele i-ar fi ramas prea largi sau cureaua prea departe de ombilic , ci doar ideea fixa ca nevasta-sa e-un elefant , fiul un hipopotam si subalternii pachiderme gretoase mestecand frunzis mentolat .


totul incepuse de la ultimul interogatoriu cu gerardo . infractorul era tacut , privind un gol in care , devenise evident , polidori nu era inclus . fata chinuita si ochii de viezure dadeau senzatia unei apasari imense , ca si cum fiinta aceea rezistase unei apasari enorme , unei intinderi mecanice a membrelor si din nou unei operatiuni de a-l face afis . tocmai de aceea inspectorul intreba : " un pahar de apa ? o cafea ? " ... tresarirea de moment si groaza de dupa il facura sa se intrebe daca detinutul mai era in toate mintile . poate cineva il amenintase , poate vazuse moartea dubla cu ochii . ar fi vrut acum sa fie doar una din zilele cand orice ai face omul din fata tace mormant . dar in aer pluteau mistere , strans legate unele de altele , ca baloanele cu heliu .



din camera de la subsol se vedeau pasii trecatorilor , lasand urme evidente de melc in zapada proaspat cazuta . oricat si-ar fi propus sa lege picioarele acelea de fiinte reale , polidori nu reusi . baletul mecanic inceta abia in jurul pranzului . pana atunci , nimic spectaculos . interogatoriul nu facuse prea multa lumina in curiosul caz al mortii batranilor faisani . desi incepuse sa vorbeasca si-si marturisise inocent vinovatia , detinutul nu vru sa mentioneze nici un mobil . nu parea mai linistit . se uita cu ochi de animal haituit spre fereastra , isi rodea degetul aratator si se scarpina ca apucat de streche . " nu ma mai intorc in celula , babalacii astia se simt ca la ei acasa . se asaza pe pat , spun povesti cu indivizi spanzurati si ranjesc la mine coltii de fiare ... " ... pixul lui polidori se opri tulburat , el sau mana care-l conducea , si buzele rostira ca pentru sine : " care babalaci ? " ... " ei care , mortii , capra si barbatu-su . credeam ca i-am terminat pentru totdeauna si cand colo ... in prima zi am zis gerardo ce dracu astia-s morti n-o sa te caci pe tine de frica . am inchis ochii da capra m-a lins pe obraz s-am urlat . noaptea barbatu-su era sa-mi crape capu cu un scaun noroc ca m-am ferit la timp al dracu . dracu n-a pierit s-a venit mai aproape . atunci am vazut ca avea copite ochi in flacari sau scantei ca m-am scrantit de tot nu mai pot face diferenta casca o gura cat un hau si putea a transpiratie de te traznea . mi-e si rusine zau sa spui ce mi-au facut . zau nu ma mai intorc ... "





plictisit , polidori inchise dosarul . mai vazuse destui care treceau dreapt nebuni pana la proces . scapau mai usor , ajungeau in vreun sanatoriu sub paza . cu buna purtare ieseau in cativa ani mai dereglati decat intrau .


i se facu foame , isi lua haina si iesi pe strada . pasii nu-l dusera , insa , spre vechiul bistro in care chelnerita ii facea des cu ochiul , ci spre casa . in fata usii , isi aminti " cheile ramase pe birou  fuck , fuck , fuck " , englezismele astea adoptate de la pustii cei noi il linisteau , suna lung si ... 


si nu stiu ce s-a intamplat , nu stiu daca nevasta-sa i-a sarit de gat ca-n filmele bune , sincera sa fiu , nici nu stiu daca avea nevasta , colombo asa zicea , dar noi spectatorii n-o zaream niciodata , deci cum ziceam , ecranul se intuneca si cand se face lumina din nou polidori vede un elefant gingas si un hipopotam cuminte . gerardo e de mult uitat , nici nu stiu daca exista gerardo , pentru ca niciodata crimele perfecte nu au loc in realitate , ci in minte ...

miezul 130 , profil ratat de cititoare

" ar trebui oare ca toti oamenii sa se incuie in dosul usilor si sa stea inchisi intr-o celula izolata fonic , cum fac scriitorii singuratici , inchipuind acolo oameni din cuvinte si apoi sustinand ca acei oameni din cuvinte sunt mai aproape de adevar decat oamenii adevarati , cei pe care ignoranta noastra ii deformeaza zi de zi ? ramane insa faptul ca , pana la urma , in viata nu e atat de important sa ii intelegi pe oameni . viata inseamna sa te inseli asupra lor , sa te inseli si iar sa te inseli si apoi , dupa ce chibzuiesti bine , sa te inseli din nou . asa ne dam seama ca suntem in viata : cand ne inselam . "
( philip roth , PASTORALA AMERICANA ) 


un bun argument pentru a iesi in lume si a ne face de ras . in modul cel frumos cu putinta : derizoriul si ridicolul .

miezul 129 , dincolo de simturi

IN THE REALM OF THE SENSES ( titlu original AI NO CORRIDA , 1976 , regia Nagisa Oshima )

 are sa inceapa sa urle . sexul si pasiunea prea puternica au innebunit-o . vorbeste repede si povestea ei dezlanata spune acelasi lucru : intr-un act de iubire sadomasochista , si-a ucis iubitul . apoi i-a taiat penisul si a scris " noi doi pentru totdeauna " . el a ramas insangerat , dar cu o expresie linistita pe fata . destinul i-a dat semn de ceva noroc si a intrat sa joace . el - apa linistita , dornic sa satisfaca , ea - furtuna , dornica sa ucida . asta au aflat , probabil , politistii , care au vazut-o despletita pe strazi , aproape goala si cu sexul lui in mana . o poveste adevarata care a socat japonia anului de gratie 1936 . 


la limita dintre porn si arta . poate tocmai de-asta ... dar mai bine tac .

miezul 128 , bliss music

subtil comert cu voci , tacerile copacilor , arabescurile liliecilor pe cerul orb , platitudinea ramei in stransoarea pamantului , rataciri nemaipomenite si regasiri .

" down the way " = un album de 10 .

miezul 127 , " inceteaza , te rog ! "

HARD CANDY ( 2005 , regia David Slade )

o pasarica tanara , nevinovata , si-un pedofil decent . daca ne-am opri aici , lumea s-ar balaci-n nedumerire . dar pasarica poate fi letala , pedofilul poate fi patetic .  clip , clip , clip , asa face camera trecand de la un cadru la altul , pe masura ce culorile se schimba , aducand cu ele intensitatea si dezastrul . un pedofil , un om , o pasarica , un copil . 

completand inocenta cu inteligenta la final de careu iese moarte . mi-e sila de morala , ca sa-ncep sa spun povesti cu talc , mi-e lene de ma doare . filmul independent construit cu arta .

miezul 126 , de scuipat , scuipa . in joaca .

ingerul damnat poarta masca .
splendoarea lui , machiaj se cheama .
plicticosul club al paradisului holul lung il naste .
o cadere cat un exit .
pe pamant localuri de petrecere .
fara carte de identitate .
inger delincvent inhaitat cu baieti .
si fete .
pisat la colt de strada , solutie concentrata de nectar se-ncheaga .
in bar doi regi inchina o cinzeaca .
uitat sa-si lase la cuier aureolele .
cel din dreapta tradeaza o stare de ebrietate pronuntata .
celalalt intr-o tinuta scandaloasa .
ingerul inregistreaza sec nepotriviri flagrante .
.
,.
,,.,,
,.,.,.,.

in strada incaierari ordinare 
trupuri infierbantate de ingeri s-au contopit 
ah 
uh 
vai
pana au devenit un singur corp .
de vata .
 :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

miezul 125 , fascinatia raului cu ecou inca

oroarea a fost inventata de minti omenesti . iar originalitatea in cruzime nu mai tine de mult de fizica tortura . torquemada era un biet prunc ce-si imagina carnea omeneasca sfaraind , parasind de nevoie oasele , devenind circulara pe roata , lasandu-se rupta sau aruncata la caini . sa te insinuezi in mintea celuilalt ca un talhar , escaladand ciocanul , nicovala si scarita , devorand sinapse , e DEPLINUL . 

" experimentul de la pitesti " reeduca detinutul prin plasarea tortionarului in aceeasi celula cu cel torturat . in felul acesta , inculpatului i se fura pana si ultima clipa de odihna . lumina venea , probabil , doar in clipa stingerii . depline .

miezul 124 , pe tine ce scrie ?

LOGORAMA ( animatie , 2009 , regia Francois Alaux , Herve de Crecy ) 

chiar crezi ca privind din cosmos terra vei vedea albastru ? marele zid chinezesc , antarctica scufundandu-se , ecuatorul visand mulatru ? chiar deloc . logo langa logo , inghesuindu-se pe centimetri patrati , sperand la dominatii mai mult sau mai putin reale , marile corporatii locuiesc pamantul . pe fiecare dintre noi , pe mine , pe tine , pe el , scrie gucci , ikea , microsoft , raf , sprite , marlboro , haribo , mastercard . nu existam cu adevarat decat seara cand ne privim in oglinda . in restul timpului , suntem logouri alungand plictiseala , clatindu-ne ochii in decolteuri victoria secret , clovni inscenandu-ne moartea sau jaful pe imagini de tarantino . nu mai e mult pana cand limbajul-maiestate , limbajul-golan , limbajul-oglinda venetiana , limbajul-vietate , limbajul-pasare de prada , limbajul-acadea , limbajul-monstru vor disparea . cei ce-l vor reinventa o porni tot de la eva si marul .

o istorie a lumii , a cliseelor , a filmului in 15 minute . nici n-ai timp sa te plictisesti .

miezul 123 , pentru mustaciosi , parosi si nu prea

" Muzeul National de Curiozitati Naturale din orasul *** publica printr-aceasta un concurs cu un premiu de 1.200 lei , intre acei ce ,de astazi pana in trei luni , vor avea crescute mustati in palma . Mustatile vor putea fi groase sau subtiri , negre , balane sau castanii , sau vapsite in orce fata va voi concurentul , numai sa aiba o lungime de cel putin cinci centimetri una . La concurs pot lua parte si chiar acei ce n-au par unde ar trebui sa aiba .

Concurs ! ... " 
( i.l.caragiale , a zecea muza , articol din constitutionalul , 16 iulie 1889 )

umor clasic .

miezul 122 , little cruciFiction

legiunile romane au marsaluit in toate directiile , au purtat lupte , au cucerit teritorii necunoscute , intinse si vrajmase , fara sa fi inteles gafa crucificarii . le-a durut in cur ca tamplarul s-a urcat la ceruri , lumea intreaga a aplaudat leii mancand pe martiri , pentru a cadea prada fenomenului crestin .

un exemplu de gafa mistica .

miezul 121 , timpul pe biciclete

cream istoria . inventam , plasmuim , construim . suntem capabili sa intocmim din imaginatie o poveste . o poveste are nevoie de activitate , fie chiar si absurda , nu se poate incurca printre picioarele altora . 

timpul lipseste in lume . asta e toata povestea . 

miezul 120 , filantropica

poti sa furi sistematic acoperit perfect de semenii tai . creezi o fundatie caineasca cu un program de activitati minunate , atragi adepti , sa se dedice acestei cauze formidabile , salvarea cainelui din iad , dragostea e un caine venit din iad , iata pana si bukowski , vei zice , faci conferinte zilnice si schimbi intelectualiceste opinii pe aceasta tema . te alegi presedinte al fundatiei , cand simti nevoia de divertisment dai serate si spectacole  exotice . din aceste indeletiniciri te alegi cu castiguri apreciabile . dar ai salvat doua exemplare : cainele din iad si pe tine .

miezul 119 , triplicare

" in realitate si din fire , orice om e o unitate ; dar tu ai transformat in mod artificial unitatea asta intr-o trinitate . un om inteligent si doi imbecili , iata ce ai facut din tine . un admirabil manuitor de idei , asociat cu un individ care , in ceea ce priveste cunoasterea de sine si perceptia , e un intarziat mintal ; si perechea asta s-a asociat cu un trup natang care habar n-are de tot ceea ce face si simte , care nu se pricepe la nimic , care nu stie nici cum sa se foloseasca de el insusi , nici de cele ce se afla in preajma lui . doi imbecili si un intelectual . omul e insa o democratie , unde domneste majoritatea . trebuie sa iei masuri cu privire la aceasta majoritate " ( aldous huxley , " orb prin gaza " )


de cate ori calatoresc , democratia din mine e zgomotoasa . se bucura sa faca cunostinta unuia care canta minunat la vioara , dar care n-a devenit violonist pentru ca mainile ii sunt de tot inegale ; sa converseze placut cu un contabil care n-a devenit inginer din cauza fobiei fata de compas , sa leg o stransa prietenie cu x scriitor  care s-a angajat dactilograf la inalta curte de casatie si justitie pentru ca altfel nu si-ar fi publicat in veci primul sau roman si asa mai departe . manuitoarea de idei ii asculta si-i place . intarziata mintal nu face nici o legatura intre lucruri . trupul natang inspira incredere .

miezul 118 , soldat de nevoie

port intotdeauna obiecte care se rastoarna in mine/cu mine/peste mine . chei care nu se potrivesc , chiloti rosii , lantisoare , ambalaje , suruburi , bricege si lumanari . le pretuiesc pentru ca mi-au fost de folos , alaturi de cizmele din antilopa ranita , din vremea trecutelor expeditii balcanice . daca bestia de inamic va reusi sa-mi ia un singur lucru , nu stiu de ce sunt in stare ...

miezul 117 , aseara am mixat

anecdotic sau nu , ca la cutremur . de sub undele cu daramaturi - trupuri insufletite , incarligate , imbibate in sange si clorofila . trup recompus , trup detonat . atticus - impasibil , visand cat sa umple trei pagini de caiet studentesc , em - im-bujorata , puzderie de stele lent fumand . pe la trei dimineata placerea sporeste , apoi toate plutesc . raman neschimbate . revin in mine . emotie stop . fiinta mea s-a golit si s-a subtiat . la plecare , unul sopteste dragut : make me ! e prea simplu . apoi doar somnul ...

miezul 116 , hamletUL

HAMLET ( 2009 , royal shakespeare company , regia Gregory Doran ) 

nici teatru , nici film , nici magie , nici destin , nici nou , nici preavechi , nici intuneric , poate doar acolo niste stele  , nici bravada , nici contemplatie , nici sex , nici castitatea sexului  , nici nebunie , nici grotescUL ratiune , nici prosti/nici /intelepti /nici /regi /nici bufoni /nici regine /nici prostitutie /nici /ofelia /nici hamlet /nici gertrude , dar polonius , placUTA dictie , pasareasca pe care sa vrei s-o inveti , ah , limba-mi plimba-n gura versul . unii zice-VOR ca doar englezUL l-ar putea-ntelege pe un altUL . altii biciui-VOR bland tacerea .

ce ramane nu e niciodata linistea .

miezul 115 , very busy shadow

barbatul acesta , daca barbat va fi fiind , merge cu ochii inchisi , ghidandu-se in labirintul orasului prin semnale melodioase . halucinant . caci ea intinde nu stiu cum gatul , si el intelege la dreapta , bluza palpita in dreptul inimii  , si el stie ca drumul e bun .

habar n-are ca in gara apropiata trece rapidul spre budapesta , insotit de scurte batai de aripi , isi urmeaza calea mai departe . mangaie insistent cu gandul o femeie ce tremura ca o planta de apa .

stanga , dreapta , inainte !

miezul 114 , time stop

timpul scufunda adancul marii 
cu mainile sub cap cu ochi intredeschisi plafonul
fericirea prin hublouri prin cabluri si scari de otel 
masinarie anemica 
            | \  \  \       \           \
interior domnesc
               /\
balans subversiv
          ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
in cabine confortabile captusite cu plus ocrugalben
fluturi giganti cu aripi circulare mesteca limbi
 intre timp lumea s-a turtitsis/aalungit
 _____________________________________________

miezul 113 , propunerea lunii martie

danger mouse and sparklehorse - dark night of the soul .

proiectele in care artistii se reunesc , lasand la o parte orgoliile , sabiile personale si armurile in care se infasoara , ( daca nu se numesc " proiecte umanitare " )  , sunt atat de putine . daca raman si in anonimat , capata o nota de sfasietoare ardere .

david lynch , vic chestnutt , nina persson , jason lytle , james mercer , suzanne vega , iggy pop - incearca sentimentul " naked " . l-am incercat si eu . de amorul artei .

miezul 112 , phoenix

dimineata , trofeele sunt multe si la vederea lor nu te cutremuri . inventariezi : sticle goale de bere in fata scarii , o bucata dintr-o cuvertura , o pereche descleiata de pantofi , labartate sosete , ai fi preferat portjartiere , doua siruri de dantela si un mic , foarte mic pitic . ipsos galben decorat cu spic .

doborat barbateste de briceag , in cioburi si lipsuri , cu proiectul ranit , zace un homeless . less than a prick .

natura i-a sporit penajul , l-a colorat violent . sange de phoenix .

miezul 111 , how many dreams

cazand din a douasprezecea-ncercare in mereu minus una
intrezarim dumnezei de pleoape 
|| cristalin in auz ne mai suna privirea ||
si samanta de iris

miezul 110 , waters

fara oja si fara fason , cele doua picioare au plans egal , paralel , alternant . 

in sinea lor , asemanarea le-a purtat pe cai ratacite . ca si oamenii , se straduisera sa devina distincte . daca m-ar fi intrebat pe mine , le-as fi zis ca e o trista iluzie ca intre istoria piciorului drept si cea a piciorului stang ar fi existat vreo identitate . n-avusesera nici o dinastie comuna , nici un interes ascuns , nici o boala grava , rusinoasa . in aceste conditii cum de paseau pe acelasi pamant ? cum de se balaceau in aceleasi ape ? 

parerile sunt impartite . probabil ca , in aceeasi zi , la aceeasi ora si in acelasi minut , descoperisera fenomenul ubicuitatii . ubi ... cum ? 

miezul 109 , messul sau posibilitatile infinite

ce e cel mai revigorant ? pasiunile , caci , drace , 
o durere de cap insuportabila ,
o criza de astm ,
o artrita cronica ,
o fractura a coloanei vertebrale , 
o amputare a viselor 
se vindeca azi 
cu putina dragoste 
si multa muzica la casti . 
mentoru se misca lasciv , " ea " e straluminata de ganduri pure :))

miezul 108 , fascinatie

am vazut in urma cu cativa ani o femeie frumoasa , in varsta , in apartamentul ei , deasupra unor boarfe parfumate , ingramadite in mijlocul patului . zidurile incaperii nu mai existau , era translucida , cu pielea ei de soparla matusalemica , brazdata de rauri fine , cimentate legal .

am vrut sa intind mana sa ating . fascinatia inseamna energie curgand intr-un singur sens . ilegal .

miezul 107 , catifeaua de marti : secretul miscarii si nemiscarii

a fura ordinar , ca orice borfas - subtil , calculat , dar in egala masura imprudent - comorile inutile ale acestei lumi .

muzica - margea albastra de prins la gat .

miezul 106 , si apele ...

pe un individ , cata vreme scrie ce vrea el , si nu-i trece prin cap sa fabrice o floare , un ou , o stea , o plosnita , un ciorap sau o mandolina , il acceptam . cand incepe , insa , cu ifose de-astea , ii zicem : ce vrei , ba , te dai buricul pamantului ?


si apele se faceau de smarald ...