lasasem numai urma trupului in pliurile cearsafului . ai fi zis ca nu ma miscasem de-acolo intreaga noapte ca sa nu ma trezesc . pe mine . nu m-am simtit coborand din pat . m-am trezit in miros de cafea . pe mine . si cu o luciditate rea , ca si cum imi lucra in creier . prelucram datele si percepeam locul unde ma aflam . un orasel . primul lucru pe care l-am auzit a fost un cor de glasuri barbatesti strigand : sa traiti ! o pauza si din nou : sa traiti ! si mereu ca un puls , ca o artera in care bate sangele . la 7.12 , am descoperit ca strigatul provenea dintr-o cazarma in care soldatii faceau exercitii . in rest , ma bantui . pe mine .
10 comentarii:
fotografie perfecta,draga mea!
i wish
nu poti fi obiectiva,pentru ca esti implicata;asa ca nu mai comentam!
:))))))))))))))))))))))))))))))
Ce metafora dramatica!
Ce film ai mai vazut?
;)
:)) postarea n-are nici o legatura cu vreun film . dar , daca tii mortis sa afli , ieri am vazut unul cu doua lesbiene , " the world unseen " .
Oh
:) ohhhh
Ce imagine! Incep sa strang bani sa-ti fac o expozitie.
mi-esti drag cand vorbesti asa , dar nu-mi doresc asta . si nu ma intreba nici ce .
Trimiteţi un comentariu