apoi isi dori orbeste sa nu mai fie inca nu intalnise teama de vinovatie si nici mai tarziu cand purtata pe brate o aseza in patul inalt femeie si nu plasmuire spatiul si timpul se contopira intr-o panza alba in care calatorea peste mari si tari peste mari si tari peste mari si tari usile se deschideau cu ajutorul gandului fotoliile se mutau dintr-un loc in altul printr-un semn anume tavanul parea sa dispara strangandu-se ca o piele fina intr-o teaca nevazuta unele incaperi se roteau dupa soare pe nesimtite altele isi conservau umbra si obscuritatea precum odaile mortuare din piramidele egiptene
