barbatul acesta o fotografiaza . oamenii inca vor sa mai afle vesti despre ea . mainile regleaza obiectivul , ochii zambesc , buzele ii spun cuvinte incurajatoare , dar ea nu se poate destinde . corpul se abandoneaza canapelei in dungi si fiintei calde cu care comunica tactil , dar mai departe de atat nu . ca o limita . si-ar dori sa o treaca . si nu si-ar dori .
sunt zile in care nu se urneste decat pana la fereastra . costumul maro care traverseaza strada cu mainile in buzunare , ocolind piatra aceea iesita din bordura , e marc . a iesit sa se plimbe si ea asteapta si sa se intoarca si sa-i faca semn cu mana . barbatul stie ca ea-l priveste si zambeste cumva tamp . asa cum sunt oamenii cand o fericire mare ii loveste . acum e o luxoasa masina neagra care trece sifonand de tot costumul ales cu grija de ea ... " marc , oamenii au intotdeauna nevoie de certitudini ; un costum tocmai le ofera una ... "
o data a facut efortul de a iesi , s-a tinut de gardul acela viu care i-a intepat carnea de lapte . a numarat toate pietrele din pavaj , inclusiv pe aceea , ca un proprietar de cariera si le-a notat , ca nici o dalta de taietor sa nu le-ncurce . a lustruit-o pe una , cu ochi uimit a privit-o , ca un copil care descopera semnele , ca un copil care muta o piatra cu alte semne in acelasi sotron .
sunt zile in care nu se urneste decat pana la fereastra . ca sa-l vada transformat in capat de drum . ca sa-i auda tipatul uimit in izbitura masinii . apoi in piatra aceea . si cine o rostogoleste mai departe joaca cu ea acelasi sotron .
[ foto - girl with white dog , lucian freud ]
sunt zile in care nu se urneste decat pana la fereastra . costumul maro care traverseaza strada cu mainile in buzunare , ocolind piatra aceea iesita din bordura , e marc . a iesit sa se plimbe si ea asteapta si sa se intoarca si sa-i faca semn cu mana . barbatul stie ca ea-l priveste si zambeste cumva tamp . asa cum sunt oamenii cand o fericire mare ii loveste . acum e o luxoasa masina neagra care trece sifonand de tot costumul ales cu grija de ea ... " marc , oamenii au intotdeauna nevoie de certitudini ; un costum tocmai le ofera una ... "
o data a facut efortul de a iesi , s-a tinut de gardul acela viu care i-a intepat carnea de lapte . a numarat toate pietrele din pavaj , inclusiv pe aceea , ca un proprietar de cariera si le-a notat , ca nici o dalta de taietor sa nu le-ncurce . a lustruit-o pe una , cu ochi uimit a privit-o , ca un copil care descopera semnele , ca un copil care muta o piatra cu alte semne in acelasi sotron .
sunt zile in care nu se urneste decat pana la fereastra . ca sa-l vada transformat in capat de drum . ca sa-i auda tipatul uimit in izbitura masinii . apoi in piatra aceea . si cine o rostogoleste mai departe joaca cu ea acelasi sotron .
[ foto - girl with white dog , lucian freud ]
5 comentarii:
Bucata pe care-ai scris-o ma face sa ma gandesc la Garbo. Desi la ea povestea era alta. Ca o granita marcata impotriva firii , viata nu mai curge .
mmmm ... garbo ...
Vreau sa spun ca ai un talent la textele astea misterioase, nu stiu , clipa, momentul, le surprinzi atat de bine.
...
Viitorul e trecutul pe care l-a zidit cu propriile maini.
Fain in simplitatea lui.
Textul.
Trimiteţi un comentariu