vineri, 10 septembrie 2010

miezul 317 , the king of gold ( lui atticus )

the king of gold


il mangai incet , catifelat , pe fata , speriata sa nu-l doara , sa nu-l ranesc , sa nu-mi ard mana prea cutezatoare . nu mai ai rani ? ti s-au vindecat toate ? nu te mai doare trupul cel ars ? numai zvacnirile fierbinti puse in alarma de degetele mele oarbe tipa ca un lup prin padurea viscolita .

2 comentarii:

Alex spunea...

Ma regasesc nostalgic dupa o vreme cand imi spunea si mie cineva asemenea lucruri...

marul spunea...

mi-e greu sa cred asa ceva . dar am cunoscut si barbati care se alinta :)